Legea sănătății pro-pune câștigul comercial pe spatele bolnavilor. Cine nu are bani pentru a accesa serviciile medicale, va fi lăsat să se lupte singur cu bolile sau să moară.
Legea sănătății propusă de coaliția PDL – UDMR – UNPR exprimă cel mai bune ideologia guvernării: ai bani, trăiești, nu ai bani, nu trăiești.
În primul rând, sistemul integrat de urgență va fi distrus prin proiectul noii Legi a sănătății, din care dispar noțiunile de public și privat, conceptul de lucru în cazurile foarte grave fiind „competiția comercială”, adică bătălia pentru bani, în locul misiunii de până acum, cea de salvare de vieți.
Al doilea risc este împrăștierea personalului, așa încât să nu mai avem servicii de calitate nici în public și nici în privat, pentru că personalul este foarte puțin. În unitățile de primiri urgențe avem lipsă de 42% medici, iar la ambulanță, 20-25% din totalul de personal. După fuga medicilor în străinătate, ne vom confrunta cu exodul medicilor în sistemul privat.
Fondurile pentru asistența medicală de urgență sunt aceleași și în 2012. Dacă aceeași sumă trebuie să fie împărțită cu alte 10-20-30 de servicii private, niciuna nu va putea face decât anumite bucăți din sistem.
Proiectul bulversează totodată sistemul de asigurări din România.
Legea prevede polițe de 10 euro, care nu pot acoperi necesitățile de tratament ale românilor, iar sistemul este centrat pe interesul companiilor private, uitând pacientul.
Cele mai mari pro-bleme le vor avea persoanele în vârstă sau cei cu boli cronice.
În condițiile în care banii proveniți din contribuțiile asiguraților sunt cu mult sub nivelul necesar pentru ca sistemul de sănătate să poată funcționa la un nivel accep-tabil, apariția caselor de asi-gurări private, orientate în primul rând spre profit, și care vor putea impune prime de asigurări suplimentare, va restricționa și mai mult accesul românilor la serviciile de sănătate.
Cei mai vulnerabili vor fi pacienții vârstnici și cei cu venituri mici, adică tocmai acei români care, de obicei, au cea mai mare nevoie de servicii medicale.
Casele private de asigurări de sănătate nu sunt intrinsec nocive, însă atunci când ele sunt folosite de un guvern pentru a pasa responsabilitatea și pentru a se descotorosi de asigurarea serviciilor medicale pentru cei care au nevoie, dar care nu și le pot permite, ele devin un lucru rău pentru sistemul de sănătate publică.
Transformarea spitalelor în societăți comerciale sau fundații nu este decât o strategie pentru privatizarea pe nimic a acestor unități, spre beneficiul clientelei portocalii. În plus, așa cum se arată într-un document atribuit experților FMI, legea nu asi-gură mecanisme de control al chelturii banilor în sănătate, nu există sancțiuni pentru managerii de spitale care depășesc bugetele, nu există un mecanism bine definit prin care se stabilește și se actua-lizează pachetul de bază, nu se precizează cum va fi făcută finanțarea spitalelor.
