Tulburarea de alimentație este notată de DSM-lV-TR ( Manualul Diagnostic și Statistic al Tulburărilor Psihice, al Asociației Americane de Psihiatrie ) ca fiind o afecțiune potrivit căreia o persoană adoptă un regim alimentar care îi afectează negativ sănătatea fizică și mentală. Tulburările de alimentație pot varia de la tulburări psihice ușoare la suferința în condițiile în care pun în pericol viața și pot afecta aspectul fizic al unei persoane în viața de zi cu zi.
Potrivit autorilor Supraviețuirii tulburărilor de alimentație, „sentimentele legate de muncă, școală, relații, activități de zi cu zi, alături de o experiență a stării de bine”, sunt determinate de alimentele consumate.
Tulburările de alimentație devin grave în momentul în care acestea provoacă daune fizice și emoționale. Ele presupun diete rigide, îmbuibarea pe ascuns cu produse alimentare sau obsesiva numărare a caloriilor.
Tulburările de alimentație sunt mult mai complicate decât obiceiurile alimentare nesănătoase. La baza lor stă atitudinea autocritică despre greutate, mâncare și imaginea corpului. S-a scris că gândurile și sentimentele ne-gative alimentează comportamentele dăunătoare pentru propriul organism.
Persoanele cu aceste dereglări utilizează alimentele pentru a-și nega stările de disconfort și emoțiile nedorite. Restricțiile în alimentație sunt folosite pentru o falsă impresie de control. Refuzul de a mânca aduce unei persoane cu tulburări alimentare falsa impresie că tristețea este mai ușoară sau mânia ori singurătatea au fost depășite. Înfometarea este pentru aceste persoane o luptă contra sentimentelor de neputință și de auto-dezgust.
În timp, oamenii care suferă de această afecțiune își pierd capacitatea de a se vedea pe sine obiectiv și obsesiile legate de alimente și greutate încep să domine orice altceva în viață.
Cele mai frecvențe tulburări de alimentație recunoscute de sistemele medicale de specialitate sunt anorexia nervoasă (o tulburare psihiatrică din categoria tulburărilor de alimentare, caracterizată printr-o reducere anormală a greutății corpului și printr-o deformare a imaginii propriului corp cu teama predominantă, persistentă, de îngrășare) și bulimia nervoasă (ca-racterizată prin alimentație excesivă urmată de nepotrivite metode de control al greutății).
Tratarea anorexiei nervoase:
-Cură de creștere în greutate.
-Psihoterapia individuală (un studiu al unei clinici a sugerat că psihoterapia poate duce la echilibrarea greutății și ameliorarea funcției psihologice și sociale).
-Terapia de familie (a fost găsită ca un tratament concret pentru adolescentele anorexice).
-Tratamentele medicamentoase. De regulă în tratarea anorexiei medicii prescriu antidepresive și vitamine ce conțin zinc. Un studiu recent a arătat că multe persoane și-au dublat greutatea după ce au urmat un tratament medicamentos care conținea zinc.
-Tratamentele de grup. Există terapii de grup în cadrul unor comunități care oferă suport și îndrumare persoanelor care suferă de anorexie.
Tratament pentru bulimia nervoasă:
-Pentru că imaginea umilă a orga-nismului și nivelul scăzut al stimei de sine stau la baza bulimiei, psihoterapia este un aspect important al terapiei. Multe persoane cu bulimie se simt izolate și caracterizate de rușine.
– Terapia cognitiv-comportamentală care presupune două etape, una care se concentrează pe stoparea poftelor și dorința de provocare a vărsăturilor, iar altă care presupune refacerea mo-delelor unei alimentații normale;
– Psihoterapia interpersonală contribuie la rezolvarea chestiunilor legate de relaționare și probleme interpersonale.
-Terapia de grup implică educarea persoanelor cu tulburări alimentare și informarea acestora în legătură cu o alimentație corectă.
-Medicamentele antidepresive, combinate cu terapia, pot și ele să ajute la reducerea poftei de a mânca și pot totodată să îmbunătățească ima-ginea legată de greutatea corporală.
Încurajarea unui prieten anorexic sau al unui membru al familiei pentru a primi tratament este cel mai util lucru pe care îl puteți face privitor la nevoile și susținerea acestuia. Puteți, de asemenea, cere sfatul unui specia-list din domeniul sănătății, chiar dacă cei care suferă de tulburări de alimentație nu vor acest lucru.
