Sinonimă cu transpirația excesivă, hiperhidroza este definită ca fiind un exces de sudoare de natură non-fiziologică, produsă de organismul nostru.
Afecțiunea numită hiperhidroză este transmisă genetic, dacă într-o familie au mai existat cazuri de acest fel. Zonele cele mai comune în care poate apărea hiperhidroză focală sunt mâinile și picioarele. Din punct de vedere social și funcțional, aceasta poate afecta viața de zi cu zi a oamenilor într-o manieră negativă. Ca metode de tratare a hiperhidrozei, s-au folosit din vechi timpuri mijloacele simple: pastile, loțiuni, deodorante, aparate electrice, acupunctură, bio-feedback, însă pentru cazurile severe, rezultatele au fost limitate. S-au folosit în unele cazuri și intervențiile chirurgicale endoscopice. Doctorul Rafael Reisfeld – cel mai experimentat chirurg din SUA în hiperhidroză – a fost cel care a dezvoltat simpatectomia endoscopică toracică și lombarăa. Simpatectomia este o abluțiune (spălare rituală pentru purificare) a ganglionilor sau a fibrelor nervoase ale sistemului simpatic. În ultimii 15 – 20 de ani s-a constatat, în urma cazurilor examinate, că numitorul comun în ceea ce privește cauzele apariției hiperhidrozei îl constituie predispoziția genetică. Pentru cei care suferă de hiperhidroză palmară sau axilară se recomandă simpatectomia endoscopică toracică, iar pentru cea a picioarelor – simpatectomia endoscopică lombară. Este indicat ca pacienții să încerce mai întâi metodele conservatoare și dacă acestea nu dau rezultate, să opteze pentru abordarea chirurgicală, dacă medicul specialist recomandă această soluție.
