Pentru a putea fi utilizați cu folos în regim de cură, strugurii trebuie să fie copți, adică să aibă gust dulce. În prima săptămână are loc procesul de adaptare a organismului la noul regim, iar în următoarele două se produce efectul curei de struguri, de aceea începutul se face cu cantități minime, care apoi se sporesc zilnic până la maximum 3-4 kg pe zi. Strugurii se caracte-rizează prin conținutul lor variat și bogat în vitamine. Unele dintre aceste substanțe funcționează drept catalizatori ai proceselor de oxidoreducere din organism, altele ajută la întreținerea bunei troficități a tegumentelor, a diferitelor organe (ficat, stomac) sau a diferitelor funcțiuni (vedere, digestie). Zaharurile simple din struguri reprezintă elementul cel mai necesar pentru efortul mușchilor și devin indispen-sabile pentru funcția mușchiului cardiac și cea a sistemului nervos central. Acțiunea alcalinizantă a strugurilor se datorează conținutului mare de acizi, care determină formarea de carbonați și fosfați. Prin aceasta, strugurii contribuie la menținerea echilibrului acido-bazic absolut necesar bunei activități a celulelor și previne fenomenele de acidoză. Conținutul foarte variat de săruri minerale și ioni (potasiu, siliciu, calciu, fier, magneziu, cupru, clor, iod, etc) i-a făcut pe unii să atribuie strugurilor valoarea unui produs zaharat polimerizat și hipomineralizat. Aceasta din urmă favorizează ionizarea, mărind astfel activitatea biologică a acestor componente. Aportul mare de zaharuri, caracteristic strugurilor, oferă organismului combustibil și rezerve de combustibil. Cura de struguri cruță așadar organismul de cheltuiala rezervelor sale lipidice și protidice și de energie necesară acestor transformări.
