„În zilele acelea, a venit Ioan Botezătorul și propovăduia în pustia Iudeii, spunînd: Pocăiți-vă că s-a apropiat împărăția cerurilor. El este acela despre care a zis proorocul Isaia: „Glasul celui ce strigă în pustie: Pregătiți calea Domnului, drepte faceți cărările Lui”. Iar Ioan avea îmbrăcămintea lui din păr de cămilă, și cingătoare de piele împrejurul mijlocului, iar hrana erau lăcuste și miere sălbatică. Atunci a ieșit la el Ierusalimul și toată Iudeea și toată împrejurimea Iordanului. Åži erau botezați de către el în rîul Iordan, mărturisindu-și păcatele”.
Dar văzînd Ioan pe mulți din farisei și saduchei venind la botez, le-a zis: „Pui de vipere, cine v-a arătat să fugiți de mînia ce va să fie? Faceți deci roadă, vrednică de pocăință. Åži să nu credeți că puteți zice în voi înșivă: Părinte avem pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate și din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam. Iată securea stă la rădăcina pomilor și tot pomul care nu face roadă bună se taie și se aruncă în foc. Eu unul vă botez cu apă spre pocăință, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decît mine; Lui nu sunt vrednic să-I duc încălțămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfînt și cu foc. El are lopata în mînă și va curăța aria Sa și va aduna grîul în jitniță, iar pleava o va arde cu foc nestins. În acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, către Ioan, ca să se boteze de către el. Ioan însă Îl oprea, zicînd: Eu am trebuință să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine? Åži răspunzînd, Iisus a zis către el: Lasă acum, că așa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Atunci L-a lăsat. Iar botezîndu-se Iisus, cînd ieșea din apă, îndată cerurile s-au deschis și Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorîndu-se ca un porumbel și venind peste El. Åži iată glas din ceruri zicînd: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit”.(Matei 3, 1-17). Spune Mîntuitorul nostru Iisus Hristos despre dumnezeiescul Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul: „Ce-ați ieșit să vedeți în pustie? Au doară trestie clătinată de vînt? Dar ce-ați ieșit să vedeți? Au doară om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce petrec în haine scumpe și în desfătare, sunt în casele regilor? Dar ce ați ieșit să vedeți? Au doară prooroc?” Åži apoi le explică: „Dacă ați ieșit pentru aceasta, să știți că mai mult decît prooroc este Ioan Botezătorul!”. Apoi, arătînd cine este Ioan, zice că, din toți cei ce s-au născut din femei pînă la el, nimeni nu este mai mare ca Ioan Botezătorul. Pe acest dumnezeiesc prooroc, mai înainte l-a vestit Isaia, zicînd: „Iată, Eu trimit pe îngerul Meu înaintea feței Tale, care va găti calea Ta înaintea Ta”. Åži iarăși: „Glasul celui ce strigă în pustie, gătiți calea Domnului, drepte faceți cărările Lui!”. Dar de ce l-a numit înger? Pentru că viața lui s-a asemănat foarte mult îngerilor celor fără de trup. Nu era la Ioan avere, nu era lux, nu erau mîncăruri alese. Nu era la Ioan viață împătimită către trup, ci cu totul dezlegat de trup trăia pe pămînt, ca un înger. Se hrănea cu acride și miere sălbatică. Ioan mînca muguri de copaci și miere sălbatică care o fac viespile și albinele sălbatice prin niște stînci și este foarte amară. Deci aceasta era hrana de toate zilele a acestui dumnezeiesc prooroc, ce era îmbrăcat cu o piele de cămilă și încins cu curea. Åži a ieșit pe malurile Iordanului, cînd a fost trimis la vremea propovăduirii, și a început să strige: „Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția Cerurilor!”.
Iată, ce este mai mare în lume! Nu dregătoria. Nu bogăția. Nu cinstea de la oameni. Ci fapta cea bună; virtutea este mai slăvită și în cer și pe pămînt, și de Dumnezeu și de oameni. Auzind oamenii din Iudeea și din Samaria și din tot Ierusalimul, că a ieșit un prooroc pe prundurile Iordanului și predică apropierea Împărăției Cerului, mergeau la el și erau botezați de Ioan în Iordan. Pielea cea de cămilă a lui Ioan cu care era îmbrăcat, cureaua cea de pe mijlocul său, viața lui îngerească și sfîntă, lepădarea lui de toate ale veacului de acum, au atras toată Palestina la el. Veneau la Ioan cei ce dormeau pe paturi împodobite cu nestemate, cu fildeș de elefant, cei învățați să doarmă pe saltele și pe cearșafuri, pînă și cei cu coroană pe cap, că și Irod a venit, atunci cînd Ioan l-a mustrat în fața poporului, zicînd: „Nu se cade, o, Iroade, să trăiești cu femeia fratelui tău!”. Veneau pe prundurile Iordanului și dormeau pe nisip noaptea, ca să asculte de dimineață pînă seara pe acest om mai presus de om, pe acest înger în trup, care s-a lepădat cu totul de ale veacului de acum și venise ca un înger al Domnului să vestească venirea lui Hristos pe pămînt.
Sf. Ioan Botezătorul, vrednic de cinstirea noastră!
Ioan a fost cel mai mare om născut din femeie, înger cu trup și Înaintemergător. El s-a învrednicit să se atingă cu mîna sa cea dreaptă de creștetul Stăpînului Hristos. Mîna lui se află în Sfîntul Munte al Athosului, la Mănăstirea Dionisiu, într-un toc de aur, dat de Neagoe Basarab, domnul nostru, în schimbul moaștelor Sfîntului Nifon, Patriarhul Constantinopolului. Este galbenă ca ceara. La Bobotează, cînd se face aghiazmă, părinții de la Athos nu mai bagă Sfînta Cruce, ci iau mîna Sfîntului Ioan și o pun în vasele cu apă de izvor, zicînd: „În Iordan botezîndu-Te Tu, Doamne!”. Åži dacă are să fie pace în Grecia și belsug, cînd o scoate din apă, mîna se deschide singură și iar se închide de trei ori, semn că Dumnezeu este cu această mînă care s-a atins de creștetul Său în Iordan. Dacă trebuie să cinstim pe Maica Domnului, care-i mai presus și decît Ioan Botezătorul, că L-a născut pe Hristos cu trup, apoi al doilea după dînsa trebuie să-l cinstim pe Sfîntul Ioan Botezătorul. Deci să nu fie casă de creștini unde să nu fie icoana Sfîntului Ioan Botezătorul și unde să nu vă rugați acestui mare prooroc și înger în trup și înaintestătător al tuturor cetelor drepților, cum îl numește Sfînta noastră Biserică.
