Pufulița are ca factor curativ toată planta.
Afecțiuni pentru care se recomandă: adenom de prostată, cancer de prostată, scrotal, genital, renal; hepatită virală (A, B, C); ulcer gastro-duodenal; cistită, nefrită, litiază urinară.
Prezentare generală
Sub acest nume sunt cunoscute mai multe specii înrudite: Epilobium hirsutum, cu flori roșii-purpurii și ceva mai mari; Epilobium montană, cu flori delicate, alb-roz, care crește spre munte; Epilobium parviflorum, cu florile foarte mici și care preferă malurile apelor și zăvoaiele de salcie; Epilobium angustifolium, care seamănă cu specia precedentă, numai că are frunzele foarte înguste.
Calități curative și acțiune farmaceutică
Toate aceste specii de pufuliță au, în linii mari, aceleași proprietăți terapeutice – fapt demonstrat prin compoziția lor chimică foarte asemănătoare și prin studiile de laborator care au pus în evidență eficiența lor în aceleași boli.
Recomandări
– tinctura din plantă de pufuliță pentru adenom de prostată; hepatită virală
Cu excepția bolilor hepatice foarte grave și a celor tumorale, maligne, este forma ideală de administrare a acestei plante, întrucât pe de o parte, extrage foarte bine principiile active, iar pe de altă parte, este rapid asimilată de organism, având efecte imediate.
Adenom de prostată – se folosește tinctura, care este forma de administrare cu cele mai rapide rezultate. Se ia o linguriță în jumătate de pahar cu apă, de patru ori pe zi, pe stomacul gol.
Tratamentul este de lungă durată: minimum trei luni.
Hepatită virală de tip A, B, C, hepatită cronică evolutivă, ciroză – În bolile hepatice, pufulița este foarte eficientă în combinație cu plantele amare, care-i potențează foarte mult acțiunea favorabilă asupra ficatului.
În hepatita de toate tipurile se folosește o combinație în proporții egale de tinctura de pufuliță și rostopască (se obține în același mod ca și cea de pufuliță), din care se ia o linguriță diluată în jumătate de pahar de apă, înainte de fiecare masă.
În fazele precirotice și în ciroză se administrează pulberea de pufuliță, combinată în proporții egale cu anghinare (Cinară scolymus) și pelin (Artemisia bsinthium) – câte o linguriță de patru ori pe zi, pe stomacul gol.
– pulbere fină din plantă de pufuliță împotriva bolilor de ficat în formă avansată: se folosește mai ales în bolile de ficat în formă avansată, când nu este permis alcoolul.
– infuzie din pufuliță pentru cancerul de prostată, rectal, genital, scrotal; ulcer gasto-duodenal.
Este utilizată mai ales în tratarea afecțiunilor tumorale, în special cele cu localizare în zona rinichilor, pe traiectul urinar sau la prostată. Adjuvant în cancerul de prostată, scrotal, genital, renal – infuzia de pufuliță (preparată prin macerare combinată cu infuzare) are efecte imunostimulente și antitumorale, manifestate mai ales asupra aparatului genital și urinar. Se administrează infuzie de pufuliță, în cure de lungă durată (minimum jumătate de an), câte trei căni pe zi, pe stomacul gol.
Ulcerul gastro-duodenal, enteritele – se beau 2-3 căni de infuzie de pufuliță pe parcursul unei zile.
În cistită, nefrită, pielonefrită și litiază urinară, pufulița este foarte eficientă în asociere cu ghimpele.
