Comunitatea romă a serbat, ieri, Ziua Morților sau Joia Verde în amintirea celor care au trecut în neființă. Zeci de persoane de această etnie s-au trezit în zori, s-au îmbrăcat cu hainele de sărbătoare și, cu bucatele pregătite din timp, au venit în cimitirele din Focșani. Aici s-a aprins focul, carnea sfârâia pe grătare iar berea și vinul erau la discreție. Pentru ca pomenirea să fie completă, cei mai înstăriți au adus și o orgă și două boxe.
Cimitirele din Focșani, ca și cele din toată țara au vuit, ieri, de cântec și voie bună. Peste tot, bucatele au fost pe alese și nimeni nu a fost trist. Prima joi de după Paște este cunoscută printre țigani ca fiind „Joia verde” și, așa cum cere tradiția de sute de ani, aceștia au pus masa mare chiar lîngă mormintele rudelor decedate. În timp ce românii s-au mulțumit să meargă la cimitir cu ouă roșii și cozonac, țiganii au întins mai multe mese pe care au pus bucate alese și băuturi alcoolice și răcoritoare. La fel s-a întâmplat și la Focșani unde romii au petrecut Joia Verde. Nimeni nu și-a plâns rudele dispărute pentru că tradiția spune că trebuie să petreci în memoria acestora. Chiar lângă mormintele răposaților, romii întorceau pe grătare carnea de miel sau de porc, o stropeau cu vin și îi pomeneau pe cei care au trecut în neființă. Cei mici se zbenguiau prin-tre cruci și florile de la morminte și trăgeau mamele de fustele înflorate pentru a primi o bucățică de pe grătar. Romii spun că tradiția pe care au moștenit-o este foarte frumoasă și nu vor nici în ruptul capului să renunțe la ea. La masă este invitat oricine trece prin cimitir și greu scapă vreun trecător fără să guste puțin din mâncărurile pregătite de ei. În această zi nimeni nu se ceartă și ajung cu toții la cimitir pentru a proteja tradiția. „Din moși strămoși, asta e datina la noi. Venim la cimitir pentru a sărbători în amintirea celui sau celei care a murit. Dăm de pomană la oricine trece pe aici, nu contează că e țigan sau român”, ne-a declarat un bărbat de etnie romă. Lângă el, soția ne invită la bucatele pe care le pregătise din timp și le lăuda pentru gustul lor și aranjamentul de pe mese. Banane, portocale, struguri, mere și alte fructe erau peste tot prin cimitir. La căpătâiul fiecărui mort rom stătea familia și stropea mormântul. „Eu am un frate înmormântat aici. Am venit cu familia, cu copiii și mâncăm și bem pentru el pentru că el nu mai poate. Dăm de pomană la oricine vine și nu ne certăm între noi”, ne-a spus un alt bărbat care era cu mâinile în carnea de porc pentru a o condimenta. Pentru cei plecați pe lumea cealaltă, rudele în viață au pus pe morminte sticle cu bere sau vin, ținînd cont de preferințele celui pomenit. Ospățul pentru sufletele celor morți a continuat, spre seară, acasă sau la rudele dispuse să primească vizitatori.
Biserica ar vrea alt mod de pomenire
Cu toate că nu sunt de acord cu modul de pomenire a morților, mai mulți preoți au fost chemați pentru a sluji în amintirea celui decedat. „Ei sunt botezați ortodox. Å¢in tradiția ortodoxă cu mici excepții și mici adăugiri. Pomenesc pe toți cei din neamul lor cu agapă frățească și este foarte interesant că păstrează tradițiile, se întâlnesc în grup așa mare îmbrăcați în portul tradițional. S-au încadrat în credința ortodoxă, însă Biserica nu este de acord cu modul lor de a se manifesta. Nu trebuie să amestecăm petrecerea cu dansul și cu voia bună în pomenirea morților. Părerea Bi-sericii este că trebuie să fim smeriți, cu o lacrimă în colțul ochiului de durere iar masa și celelalte pomeniri se pot face și acasă”, ne-a declarat preotul Georgel Ciobotaru care tocmai slujea la căpătâiul unui răposat.
Romii sărbătoresc Învierea Domnului la câteva zile după români deoarece aceștia erau chemați să cânte, contra cost, la balurile și petrecerile românilor din zilele de Paște, ceea ce nu le permitea să sărbătorească alături de familiile lor, Învierea Domnului. Denumirea de Joia Verde este dată de faptul că petrecerea are loc mereu când pomii au prins muguri și iarba a înverzit. După lăsarea întunericului începe balul, care se încheie în zori. În această zi, bătrânii încearcă să medieze diferite conflicte dintre familii și tot atunci se pun la cale și căsătoriile.
