Foarte fin și de culoare ușor gălbuie, untul a fost încă din trecut un ingredient nelipsit din bucătărie. La fel se întâmplă și astăzi, deoarece acesta dă un gust minunat dacă este corespunzător folosit, tuturor felurilor de mâncare. Încă de la sfârșitul secolului XVIII s-a vorbit și s-a celebrat „Grande Cuisine” franceză. Tot de atunci au ieșit și mai bine la iveală calitățile untului, deoarece s-a observat faptul că acesta accentuează aroma delicateselor fine din această parte a Europei. În această perioadă untul nu mai reprezenta o descoperire, deoarece era deja binecunoscut.
Încă de mii de ani acesta face parte din seria alimentelor preferate de oameni.
Produsul a fost descoperit în mod întâmplător de diverși călăreți, care purtau la ei într-un recipient lapte și care după un drum lung și parcurs în viteză descopereau că în loc de lapte rămânea zerul și o anumită grăsime hrănitoare și foarte bună la gust. Nu a mai durat mult și s-a inventat forma fină a untului tarti-nabil a cărei rețetă este următoarea: laptele se varsă într-un bol și se lasă până se formează un strat de smântână.
Acesta se ia cu grijă și se pune într-un alt recipient, se bate până când se separă grăsimea, apoi se amestecă până se omogenizează și capătă acea culoare aurie.
