PDL-iștii, în frunte cu Emil Boc, ne anunță că pe 31 martie vom ieși din recesiune. În timp ce ei ne mint cu nerușinare, vrâncenii nu știu ce să mai facă pentru a putea supraviețui, măcar până în ziua următoare. După, Dumnezeu cu mila! „Monitorul de Vrancea” va merge, până la sfârșitul lunii, în mai multe localități din județ, pentru a sta de vorbă cu oamenii. Despre neajunsuri, despre probleme, despre ieșirea din criză la data programată de Boc și ai lui. Oamenii nu sunt optimiști, ba chiar sunt convinși că ne va fi și mai rău…
Pe ulițele comunei Tâmboiești, lumea nu prea mai iese nici măcar la poartă. Grijile, dar mai ales dispe-rarea că va veni o zi în care chiar că nu vor mai avea ce pune pe masă, îi fac pe oameni să stea mai mult prin bătătură. Suspicioși peste măsură, localnicii privesc orice intrus pe furiș, printre scândurile gardului. De cele mai multe ori, nu îți mai răspund nici la salut, lăsând impresia că vântul risipește sunetul până să ajungă la urechea lor.
Pe ulițe, doar ici acolo, mai vezi câte un bătrân, care se grăbește să ajungă acasă pe lumină. Nu de alta, dar factura la curentul electric este scumpă, iar becul din casă trebuie să lumineze cu porția. Așa am găsit-o pe Tudorița Lazăr, o bătrână de 83 de ani, care abia se mai târăște de la casa unor vecini spre căsuța ei veche. Când aude de Băsescu și Boc i se întunecă față, se transformă de parcă e o altă persoană. „Mă uit la televizor și degeaba, numai minciuni peste tot. Ce zic ei acolo, nu ne folosește la nimic. Å¢ara o s-o ducă rău, cine să o mai scoată din prăpastia în care au dus-o chelul de Băsescu și măscăriciul acela de Boc? Cum să poți să mai trăiești cu 3 milioane jumătate pensie. Să trăiască Boc și Băsescu cu banii ăștia și apoi să spună că românii o duc bine și le-a crescut pensia! Nu ai cu ce lua un medicament. Acum mi-a venit factura la lumină și trebuie să dau și acolo 90 de lei, cum să mai trăiesc așa? La cine să ne plângem? Doar la Dumnezeu, că în rest nu ne mai ascultă nimeni”, spune bătrâna supărată. Cu mâinile roase de munca câmpului și cu obrajii scrijeliți de bătaia vântului la tăiatul viței de vie, femeia se plânge că toată pensia, pentru care a muncit o viață, se risipește cât ai bate din palme. „Când are să îți ia, îți ia, nu se uită la tine, că nu ai ce duce la gură. Am dat ultimii bani la impozit și nu am niciun franc în buzunar. Care este binele pe care îl promite Băsescu? Pentru ei doar, că la noi nu ajunge. Ei au zeci de milioane pe lună și noi facem foamea. Å¢ăranul tot amărât și prostit va rămâne. Stăm și suferim, tot mai rău e. Dă-i naibii, mi-e și scârbă să îi mai aud. Când dau drumul la televizor și îl aud pe Boc, îmi vine să mor, nu îl mai suport, aș da cu bolovanul în el, să sparg televizorul. El trăiește în zeci de mili-oane și noi murim cu zile”, spune Tudorița Lazăr, care se grăbește să ajungă acasă.
„Hoții de la conducere se lăfăie”
Pe o altă uliță, un bătrân stă și parcă își plânge sufe-rința în palme. Nu are cine să îl audă, nu are cine să îl vadă. Este un biet bătrânel, care a muncit și el ca țara să meargă mai departe. Oare îl doare undeva pe preaiubitul președinte că omul nostru mănâncă o dată pe zi ? Ori premierul Boc, care își cumpără pantofi de câteva sute de euro, are vreo grijă pentru acest bătrânel? „Ce să zic taică. Eu sunt bătrân, ăia vorbesc acolo să se afle în treabă. Dă-i în p… măsii de nenorociți. Eu abia mai trăiesc și hoții de la conducere se lăfăie în bani. Nu scăpăm noi acum de nenorocirea asta. E vai de capul nostru! Niște mincinoși. Ies la televizor să prostească lumea, nu de alta. Noi nu avem ce mânca și ei ne vorbesc cum că țara o duce bine”, a spus moș Andrei, un bătrânel de 82 de ani. Guvernul condus de Băsescu, care îndeplinește și funcția de președinte al României, a reușit să le fure vrâncenilor chiar și zâmbetul amar de pe buze. Înainte vreme, era o vorbă, pe care țăranii o spuneau foarte des: „Hai să facem haz, de necaz”. Acum, nici măcar acest lucru nu se mai întâmplă. Parcă îi mână ceva de la spate și nu își mai vorbesc unul altuia. Se uită pe furiș unii la alții și se au de prieteni precum pisica cu șoarecele. „Sub nicio formă nu vom ieși din criză, așa cum ne-au mințit guvernanții. De la spuselor lor și până la realitate este cale lungă. În starea actuală, cum este România, nu știu când vom ieși cu adevărat din criză. Toți românii au avut de suferit în urma acestor măsuri irespon-sabile luate de Guvern. Prețurile au luat-o razna, iar nivelul de trai este foarte scăzut. Ca să reușim să supraviețuim, am fost nevoiți să ne limităm strict la alimentele de bază și am renunțat la cele conside-rate mai de nivel mediu. Am început să mai căutăm din lucrurile vechi și să le scoatem din nou la purtare. Pensiile părinților sunt așa de mici, încât suntem nevoiți să-i mai ajutăm și noi cu medicamente”, este de părere Anișoara Dănilă.
Oamenii îl regretă pe Ceaușescu
Chiar dacă l-au etichetat ca fiind un dictator odios, oamenii îl regretă, azi, pe Nicolae Ceaușescu. Căci regimul instaurat de Băsescu și slugile sale a devenit de nesuportat. „Este de jale, pacienți care mor din cauză că nu mai au bani să-și cumpere medicamente. Toată lumea a fost lovită de criză, indiferent unde lucrează. Totul este mult mai scump, însă acest lucru nu este văzut de cei care ne conduc. Astăzi, la 21 de ani de la Revoluție, trăiesc mult mai prost decât pe vremea lui Ceaușescu. Este incre-dibil, dar acesta este adevărul. Asta cu ieșitul din criză acum, la sfârșitul lui martie, este o prostie fără margini. Au spus-o ca să amăgească oamenii din nou, așa cum au făcut la celelalte alegeri. Se apropie anul electoral și ca să ne prostească din nou vin și tot promit că vom ieși din criză pe 24, apoi vor spune că în mai, după aia stai să vezi că de fapt în iunie și tot așa. Îi transmit lui Băsescu să se gândească la oamenii de rând, că sunt mulți, ori nu să gândească cu picioarele atunci când iese la televizor”, a spus Maria Irimia.
Oamenii din Tâmboiești, care mai lucrează cu ziua pe la diverși gospodari, când se întorc acasă după o zi de muncă, nu mai opresc pe la birturile din sat, așa cum făceau odinioară. Se gân-desc că nu au ce să le pună copiilor pe masă, căci nu se știe dacă și mâine vor avea de muncă. „Nu vezi că viața e grea?”, ne întreabă Vasile Cimpoieru, un tânăr de 23 ani, cu doi copii acasă. Tot el își dă răspundul. „Eu nu cred că voi mai ieși din criză nici în 10 ani de zile. Nu am bani, nu am serviciu, nu am nimic. Trăiesc mai ceva ca în junglă. Înainte era mai bine. Acum e vai de viața noastră. Am renunțat la mâncare, că nu aveam la ce să renunț. E mult mai puțină acum. Este o prosteală pe care o spun Boc și Băsescu că vom scăpa, acum, în martie de criză. Românii fac foamea pe capete și ei ne mint la televizor”, a adăugat el.
Administrația locală, lovită de criză
Nici administrația locală din Tâmboiești nu a fost ocolită de efectele crizei. Primarul Daniela Mihalcea spune că poveștile lui Boc și Băsescu nu mai pot convinge nici copiii de țâță, cărora mamele le spuneau, înainte, povești cu zâne și prinți. „Nu pot să iau în serios ce a spus președintele Băsescu și nici premierul Boc. Ce spun ei este o minciună sfruntată, așa cum ne-au obișnuit de-a lungul timpului. Amândoi mint deliberat. Neavând ceva palpabil, nu fac altceva decât să distragă atenția de la adevăratele probleme ale țării. Este o prostire pe față a românilor. Nu ieșim din criză nici miercuri, nici pe 24 aprilie. Ca primar, mă confrunt cu o criză pe plan administrativ, una morală și educațională. Locuitorii de la mine simt criza la orice pas, începând de la pensiile mici, salariile diminuate cu 25%. Cei mai năpăstuiți de nenorocirile Guvernului Boc sunt cei care primeau alocații și ajutorul de căldură”, explică edilul.
Oamenii se duc la primar ca la omul care i-ar putea ajuta pe toți, însă nici acesta nu are cum să le întindă o mână de ajutor. Căci e legat de mâini și de picioare. „Am remarcat faptul că oamenii vin la primar ca la singurul om care ar mai putea să-i ajute să supraviețuiască. Au fel de fel de probleme, multe din ele imposibil de rezolvat. Se vede pe chipul lor disperarea, care este din ce în ce mai mare. Căutăm să le explicăm că nu noi facem legile și că nu facem altceva decât să le respectăm și să le aplicăm. Oamenii sunt dezamăgiți din cale afară. Se vede o tristețe fără margini, care a luat locul bucuriei din sufletul țăranului român. Totul se răsfrânge asupra relațiilor interumane. Oamenii se izolează, nu mai comunică unii cu alții, se încrâncenează, stările de spirit se agită. Pe fondul nemulțumirilor, și starea de agitație se accentuează și asta nu duce decât la deteriorarea relațiilor interumane. Nu știu unde vom ajunge, dar sigur nu va fi bine”, a încheiat primarul Daniela Mihalcea.
Umerii mi s-au îngreunat, după ce am stat de vorbă cu toți acești oameni. Am cărat cu mine, în drum spre propria casă, hainele bătrâneții și țoalele sărăciei. Oare vor avea parte, până când vor apune de acest pământ, de vreun dram de fericire, de stomac sătul sau bujori în obraji? Nu știu. Tot ce știu este că viața e grea. Mult mai grea decât și-o închipuie guvernanții…
