Gestul unui tânăr vânzător de fructe, care și-a dat foc în Tunisia într-un moment de disperare, pare să fi devenit declanșatorul unei serii de proteste care au căpătat amploare și cuprind tot mai multe țări afectate de sărăcie și corupție din nordul Africii și Orientul Mijlociu.
Modul în care au izbucnit protestele, pe rând, în țările din zonă – Tunisia, Algeria, Egipt, Yemen, Liban sau Iordania – amintește, cel puțin aparent, de „efectul de domino” invocat în perioada căderii regimurilor comuniste din Europa de Est, în 1989.
Å¢ări din regiune, cu populație tânără aflată în creștere numerică rapidă, suferă din cauza majorării prețurilor la alimente și a ratelor ridicate ale șomajului, dar și din cauza lipsei cronice de reprezentare politică, în condițiile unor regimuri autoritare, în unele cazuri consolidate de-a lungul a zeci de ani.
Protestele din Tunisia l-au obligat să fugă din țară pe președintele Zine El Abidine Ben Ali, aflat la putere de 23 de ani și deținător al unei averi fabuloase, confirmate cu puțin timp în urmă de telegrame diplomatice americane, dezvăluite de WikiLeaks. Imaginile cu protestatarii care au jefuit palatele opulente ale elitei politice tunisiene au devenit simbo-lice pentru „revoluția iasomiei”, fiind preluate de mijloacele de informare din întreaga lume și amintind de imaginile revoluției din România.
Cele mai ample proteste au însă loc în Egipt, una dintre cele mai stabile țări din regiune, aliat apropiat al Statelor Unite și primul stat arab care a recunoscut Israelul. Președintele Hosni Mubarak, în vârstă de 82 de ani, conduce țara cu mână de fier de aproape 30 de ani, reușind să supraviețuiască după trei tentative de atentat. El nu a precizat până acum dacă va candida pentru un nou mandat la alegerile din septembrie, existând speculații privind posibilitatea unei succesiuni a puterii, către fiul său Gamal, care nu e însă agreat de armată.
Protestatarii cer de trei zile demisia președintelui, iar opoziția islamistă – singura forță organizată, care funcționează însă în afara legii – a evitat să se alăture fățiș demonstranților până acum. Statele Unite, care, conform documentelor Wi-kiLeaks, au investit zeci de milioane de dolari în promovarea democrației în Egipt, au ales să-l îndemne pe Mubarak să accepte reforme democratice. Într-o sesiune de întrebări și răspunsuri postată pe YouTube, președintele Barack Obama a cerut manifestanților și forțelor de ordine să dea dovadă de reținere, în timp ce vicepreședintele Joe Biden a estimat că Mubarak nu este un dictator.
Relațiile dintre Statele Unite și Egipt – cu o asistență militară de 1,3 mi-liarde de dolari anual – sunt rezumate de un diplomat american, într-o notă diplomatică din martie 2009: „Beneficiile tangibile ale relației militare sunt clare: Egiptul rămâne în relații pașnice cu Israelul, iar Statele Unite se bucură de acces prioritar la Canalul Suez și la spațiul aerian egiptean”.
Forțele de ordine egiptene au evitat până acum intervențiile brutale, care nu le sunt însă străine, într-o țară dominată de armată. O alternativă la actualul lider egiptean ar putea fi fostul director al AIEA, Mohamed ElBaradei, revenit în Egipt după izbucnirea protestelor și având o imagine de potențial lider al opoziției față de regimul lui Mubarak.
După ce protestatarii au folosit intens mijloacele de comunicare prin Internet pentru a se coordona și organiza – așa cum s-a întâmplat în majoritatea cazurilor de revoluții sau proteste izbucnite în ultimii ani – autoritățile egiptene au decis să blocheze complet accesul la Internet.
Chiar dacă regimul lui Mubarak va rămâne la pu-tere în urma protestelor, poziția sa va fi slăbită și, probabil, va fi nevoit să accepte concesii. Într-o zonă cu un echilibru extrem de delicat și cu numeroase puncte cu potențial de conflict, un Egipt instabil sau cu un regim islamist ar introduce în ecuație un nou element de instabilitate.
Stabilizarea situației din Orientul Mijlociu și relansarea procesului de pace israeliano-palestinian s-au numărat printre pri-oritățile de politică externă ale lui Obama. Relansate în septembrie, negocierile s-au blocat însă în scurt timp, din cauza divergențelor profunde dintre cele două părți.
Proteste au avut loc și în Yemen, una dintre cele mai sărace țări arabe, condusă de 32 de ani de președintele Ali Abdullah Salleh. Pentru a evita extinderea demonstrațiilor, Saleh a anunțat reducerea la jumătate a impozitelor și a cerut guvernului să impună controlul asupra bunurilor de bază, mărind salariile bugetarilor și personalului armatei și susținând că nu îi va preda puterea fiului său.
În Algeria – unde starea de urgență datează din 1992 – au avut loc proteste simultane în mai multe orașe, declanșate aparent de probleme economice în general și de o creștere bruscă a prețurilor alimentelor în mod special, asociată cu șomajul, corupția și lipsa unor reforme politice. Demonstrațiile nu au luat însă amploare, guvernul intervenind prin limitarea creșterilor de prețuri, iar forțele de ordine evitând violențele.
Un neobișnuit protest a avut loc și în Iordania, manifestanții exprimându-și nemulțumirea față de creșterea prețurilor la alimente și rata mare a șomajului. Iordania, una dintre țările stabile din zonă, este condusă din 1999 de regele Abdullah, iar familia regală se bucură de un sprijin solid în numeroase zone ale societății.
Åži Libanul, confruntat cu tulburări de mulți ani, este descris din nou drept „un butoi de pulbere”, după ce reprezentanții Hezbollah s-au retras din guvernul lui Saad Hariri, președintele numind un nou premier, susținut de mișcarea islamistă. Totuși, protestele din Liban sunt legate de situația politică internă, complicată după asasinarea fostului premier Rafic Hairi și retragerea trupelor siriene din țară.
Protestele și demonstrațiile izbucnite de la începutul anului în nordul Africii și în Orientul Mijlociu vor duce, dacă nu la înlăturarea unor regimuri autoritare și corupte, măcar la concesii care să permită, cel puțin temporar, îmbunătățirea situației populațiilor afectate de sărăcie și confruntate cu niveluri ridicate de corupție și o minimă libe-ralizare politică. Material realizat de Alexandra Fusoi, alexa@mediafax.ro.
