Ediția: Vineri 7 februarie 2025 Nr. 6810
Ediția: Vineri 7 februarie 2025 Nr. 6810

Sunătoarea


Factorul curativ: părțile aeriene terminale înflorite
Afecțiuni pentru care se recomandă: hepatite și hepatite cronice evolutive, colite cronice, ulcer gastric, colecistită, arsuri, inflamații ale gingiilor, răni.

Prezentare generală
 Denumirea uzuală: sunătoare. Denumiri alternative: drobișor, floare de năduf, iarba sângelui, neruju, pojarniță,  sunaică.
 Scurtă descriere:
 Sunătoarea este o plantă erbacee, perenă, întâlnită în toată țara, de la câmpie până în regiunea subalpină, dar cu precădere în regiunea deluroasă. Are tulpina dreaptă, lemnoasă în partea inferioară, cu patru muchii longitudinale, crește până la 20-100 cm înălțime și prezintă numeroase ramuri sterile (fără flori și care pornesc de la baza frunzelor).
Frunzele sunt ovale, câte două opuse și privite în transparență (înspre lumină se observă prezența unor puncte negre situate predominant spre marginea frunzelor și a unor puncte străvezii dispuse uniform pe toată suprafața frunzei). Florile de culoare galbenă sunt grupate în inflorescențe, au câte cinci petale punctate cu negru.
 
 Calități curative și acțiune farmaceutică

 Virtuțile terapeutice ale sunătoarei sunt bine cunoscute încă din cele mai vechi timpuri, de-a lungul veacurilor ea făcându-și un renume aparte printre plantele medicinale. În manuscrisele lui Galenus (unul din părinții farmaciei), care sunt păstrate în arhivele din Vatican, această plantă medicinală este descrisă ca fiind utilă într-o largă varietate de afecțiuni.
Principiul activ cel mai important al sunătoarei este o substanță de culoare roșu-brună, numită hipericină, care se poate ușor observa datorită culorii, atunci când se prepară tinctura din sunătoare. Ulei volatil, flavonozidul hiperozid, substanță colorantă-hipericină, colină, rezine, fitoncide, beta caroten. Cicatrizant, antiseptic, coleretic-colagog, antidiareic.

Recomandări
– ulei din sunătoare împotriva alergiilor, eczemelor, iritațiilor; fierii leneșe, a pietrelor la vezică, durerilor de cap. Când este gata, va avea un gust astringent și culoare roșiatică.
– unguent din flori împotriva afecțiunilor pielii. Dacă alte plante au asupra pielii doar efecte vindecătoare, sunătoarea are un rol important și în combaterea senzațiilor de durere, usturime sau mâncărime. Ea este prin excelență o plantă calmantă, fiind extrem de utilă în diminuarea suferințelor, dar și pentru vindecarea arsurilor de gravitate mică și medie (inclusiv cele solare), a alergiilor și a altor afecțiuni dermatologice însoțite de mâncărime puternică și usturimi. Pentru combaterea mâncărimilor pielii și a usturimii se adaugă în unguentul de sunătoare zece picături de ulei volatil de mentă.   
– infuzie din flori împotriva gastritei, neîndulcită.
– infuzie din plantă pentru gargară în caz de gingivite, abcese dentare, afte, răni. 
– infuzie din plantă pentru cataplasme pentru tratarea rănilor și a nevralgiilor. Amestecul se lasă acoperit 20 minute, după care se strecoară și se aplică comprese.
– tinctura din iarbă de sunătoare în tratamentul care favorizează stabilitatea emoțională, diminuează intensitatea acceselor de panică sau mânie. Este recomandată contra depresiilor, stărilor de anxietate și neliniște care apar în preajma menopauzei. 
– pulbere din iarbă de sunătoare în cazul în care tulburările emoționale sunt mai puternice. Efecte foarte bune se obțin prin administrarea pulberii. 
 
Precauții
 În general, este bine ca tratamentul cu sunătoare să nu dureze mai mult de două luni, urmat de două săptămâni de pauză, întrucât favorizează apariția unor simptome cum ar fi nevralgia, sensibilitatea exagerată la lumină, durerile ușoare de cap. La utilizarea oricărui preparat pe bază de sunătoare, este recomandată evitarea expunerii la soare (plajă), deoarece pot apărea reacții de fotosensibilizare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

You cannot copy content of this page

× Ai o stire interesanta?