Ediția: Miercuri 9 Iulie 2025 Nr. 6916

Bunicul nimănui, uitat în mizerie


Un bătrân din Biliești, de 71 de ani, trăiește într-o sărăcie lucie și o mizerie de nedescris. Toader Butuc, bunicul nimănui, nu are nici copii și nici nevastă care să se îngrijească de el, având o hemipareză pe partea stângă. Singurele rude în viață sunt o soră, care este și ea bătrână și bolnavă, și soția fratelui său, cu care este vecin. Localnicii spun că a sa cumnată ar fi vrut să se îngrijească de el și că moș Toader a refuzat. De partea cealaltă, bătrânul arată prin semne că ar vrea să stea în casa cumnatei, dar că nu vrea nici în ruptul capului să ajungă la un azil de bătrâni.

Toader Butuc are 71 de ani și s-a născut cu defecte fizice, pe care le-a dus o viață în spate. O hemipareză pe partea stângă a corpului face ca mâna să  n-o poată folosi prea mult, ca și piciorul de altfel. Poate asta a fost pedeapsa vieții sale sau poate vreun blestem al vreunui strămoș s-a abătut asupra lui, marcându-i atât tinerețea cât și zilele pe care le trăiește acum. Toader nu a fost căsătorit niciodată, probabil și din cauza defectelor sale, de copii nici nu poate fi vorba. Greutatea mișcării și a vorbitului l-au făcut să rămână singur pe parcursul vieții, purtând povara care i-a fost dată până n-o mai fi. În viață a reușit să meargă și la muncă, chiar și așa n-a putut sta degeaba, ca orice om vrednic de la țară. Acum îi țin de urât bătrânului vreo câteva orătănii de curte, care se zăresc în curtea din spatele casei. Imobilul, la prima vedere, pare pustiu, poate cămașa care atârnă pe culmea de rufe din fața casei te face să îți imaginezi că vreodată a locuit careva pe acolo. Nici nu este nevoie să intri în casa lui Toader ca să înțelegi în ce condiții trăiește. Pe prispă sunt lemne veștede, tăiate cine știe de când, iar un coș cu o plapumă ruptă și murdară stau mărturie că moș Toader încearcă să se gestioneze de unul singur, dar nu prea mai poate.
Întrebat dacă nu cumva ar vrea să se ducă la cumnata lui, care locuiește peste gard, încearcă să rostească două vorbe din care nu se înțelege nimic. Dă însă afirmativ din cap când este întrebat dacă i-ar plăcea să stea la ea, într-un mediu cald și curat. Încearcă să vorbească, dar nu reușește să lege nici două cuvinte. Arată cu mâna spre casa vecină în care locuiește femeia și privește trist la căsuța lui, care este în paragină. Chiar dacă timpul este rece, nu se vede ieșind vreun fir de fum din coș și nici vreo fe-reastră aburită. De asta s-a și îmbrăcat gros și și-a pus chiar și un fular la gât. Hainele sale nu par spălate niciodată, iar bocancii plini de noroi abia îi târăște prin ogradă. Locuința este într-o stare avansată de degradare, dar moș Toader explică prin semne că are și sobă, și masă, și pat și că își gătește singur, își spală și face toate necesare gospodăriei cu greu. Singura temere a bătrânului este să nu ajungă la căminul de bătrâni. Aproape că îi dau lacrimile la acest gând. Întrebat fiind dacă vrea să lase terenul cumnatei sau vreunui nepot pentru a se îngriji de el până când n-o mai fi, dă din cap afirmativ, parcă bucuros de această soluție. Toader recunoaște că rudele sale i-au propus să se mute la ele, dar că a refuzat, probabil de frica azilului sau ca nu cumva să ajungă pe drumuri. Acum ar vrea să petreacă iarna la căldură, dar rudele nu mai dau semne că ar vrea să-l primească.

Bătrânețe haine grele

De-o parte și de alta a hotarelor proprietății lui Toader, locuiesc oameni cu stare, chiar și cumnata are o locuință frumoasă. Poarta sa era încuiată și niște săteni care treceau pe uliță, ne-au spus că, probabil, se află la Focșani la rude. Primarul localității Biliești, Ovidiu Butuc, care nu este rudă cu nea Toader, ne-a spus că bătrânul ar fi trebuit să accepte oferta cumnatei și că acum își trăiește zilele în aceste condiții pentru că este încăpățânat. „Cumnata lui, cu care este vecin, a vrut să se îngrijească de el, dar a refuzat. Are și pensie de 600 de lei, dar e încăpățânat”, ne-a spus Ovidiu Butuc.
De la primărie am aflat mai multe date despre bunicul nimănui. Asistentul social, Ionica Tiche, ne-a spus că Toader Butuc are certificat de încadrare în handicap, gradul I, dar nu are însoțitor. „Are o soră, care de asemenea este bătrână și bolnavă, și nu se poate îngriji de el. Åžtiu că în urmă cu un an  i-a propus cumnata să stea la ea, dar a refuzat. Probabil că din cauza bolii răspunde urât. Lumea vorbește că femeia a mers, într-o zi, să-i ducă de mâncare și acesta i-a dat peste mână”, ne-a spus asistentul social. Cei din primărie, dar și localnicii au cunoștință despre zilele grele pe care le duce Toader, dar nimeni nu poate face nimic pentru că acesta și-ar schimba gândurile de la o zi la alta. Unii cred că ar fi influențat de vecini. „Cu probleme de sănătate este din naștere. Are o pareză. Numai cine îi este apropiat, se poate înțelege cu el. Așa cum îl vedeți a fost în viața lui la muncă, a fost și la prășit. Camera lui este practic un holișor. A pus un pop în mijloc să nu se surpe tavanul. Acolo, terenul e jumătate-jumătate cu nevasta fratelui său care a murit. Am mers de mai multe ori la fața locului să se împace cu cumnata, dar acum zice una, apoi se răzgândește”, ne-a spus Gheorghiță Arsene, referent principal la primăria Biliești.
Adevărul în toată povestea asta este undeva la mijloc, atârnând când într-o parte a balanței, când în alta. Depinde din ce unghi privești situația și povestea.
Realitatea bătrânului este una tristă, plină de lacrimi, poate de foame și frig. Poate că seara, când pune capul pe pernă, ar vrea un așternut curat, dacă o mângâiere și o vorbă bună ar fi prea mult…
Oare ce este mai greu de îndurat la bătrânețe, mizeria, sărăcia sau singurătatea? Numai moș Toader știe…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

You cannot copy content of this page

× Ai o stire interesanta?