Vechea concepție că o băutură alcoolică crește nivelul de suportabilitate a frigului este greșită. Exploratorii polari nu consuma alcool, așa cum nu beau alcool nici alpiniștii adevărați. Consumul de alcool favorizează degerăturile, scade rezistența organismului și predispune la somn. Vasodilatația pasageră pe care o realizează încălzește temporar extre-mitățile corpului, dar rezultatele locale sunt de scurtă durată. În plus alcoolicii sunt în mod particular mult mai sensibili la frig. Deseori starea lor se poate agrava la temperaturi bine tolerate de populația normală. Băuturile calde (ceaiul, vinul fiert) sunt de asemenea contraindicate în timpul eforturilor la frig pentru că pot determina transpirații abundente. Senzația plăcută imediată după o băutură caldă, poate deveni un chin dureros cînd corpul începe să transpire și se simte pe corp îmbrăcămintea udă și rece. Transpirația în sezonul rece este nocivă și trebuie evitată grăbindu-se cu înțelepciune eforturile fizice. Trebuie evitată oboseala excesivă, păstrându-se forțele pentru a ieși din situația severă la care supune gerul corpul omenesc.
Atenție la transpirație
Joaca copiilor pe geruri mari trebuie supravegheată pentru ca aceștia să nu transpire. Copiii trebuie educați să-și schimbe lenjeria udă de transpirație atunci cînd este cazul, prevenind congestiile pulmonare sau pneumoniile. Îmbrăcămintea trebuie să fie largă, călduroasă și impermeabilă la vînt și umezeală. Mîinile trebuie protejate cu mănuși impermeabile, iar încălțămintea să fie cu un număr mai mare decît piciorul. Picioarele trebuie să fie curate, ciorapii să fie din bumbac sau lînă, nu din fibre sintetice. Căciula, dacă se poate, trebuie să fie largă ca să acopere urechile. Ea protejează capul nu numai împotriva frigului, dar și în cazul unor căderi accidentale. Hrana în sezonul rece trebuie să cuprindă mai multe dulciuri, făinoase, grăsimi și vitamine. Fumatul în această perioadă ar trebui redus sau este indicat să se renunțe definitiv la țigară pentru că nicotina are acțiune vasoconstrictoare, favorizînd degerăturile.
Degerăturile, leziuni profunde
Stratul în zăpadă și umezeala trebuie reduse la maxim. Este bine ca orice turist experimentat să plece la drum în perioada rece cu ciorapi de rezervă, iar rămînerea în zăpadă să fie cît mai mult scurtată ca timp. Degerăturile sunt le-ziuni profunde și grave ale persoanelor înghețate. Ele rezultă după o expunere prelungită la frig intens asociată cu umiditatea. Degerăturile apar mai des la membrele inferioare. La început apare un eritem, o înroșire a tegumentelor însoțită de furnicături și mîncărimi locale. Treptat, segmentele lezate încep să se umfle, să se edematieze și să fie tot mai dureroase. Această tumefiere a picioarelor îl face pe înghețat să-și desfacă șireturile la încălțăminte sau în situații mai grave chiar să renunțe la încălțăminte. Pe măsură ce leziunile locale avansează, durerile dispar. Roșeața tegumentelor trece în cianoză (învinețire), fapt care arată gravitatea tulburărilor circulatorii. Dacă în acest moment se instituie tratament adecvat, sunt șanse ca în cîteva zile aceste leziuni să dispară. Dacă leziunile evoluează spre ulcerații și gangrene ale țesuturilor profunde, se formează flictene (bășici) cu conținut sanguinolent și se ajunge la mortificări locale, cu semne grave de infecție. Mirosul segmentelor gangrenate (degete, antepicioare, picioare) este neplăcut. Rezolvarea în acest stadiu este amputația. Sechelele după degerături sunt și mai severe: arterite, impotențe funcționale, sensibilizări crescute la temperaturi joase.
