Un tânăr de 23 ani, din Adjud, este un exemplu pentru toate persoanele de vârsta lui. În ciuda problemelor de sănătate pe care le are, acesta este student și a obținut doar rezultate bune.
Chiar dacă norocul nu i-a surâs la naștere, acum, Ionuț Macovei se bucură de fiecare clipă care i-a fost dată să trăiască. Tânărul suferă de parapareză spastică de când s-a născut. Medicii nu i-au dat multe speranțe la naștere din cauza unor complicații survenite, ba chiar vroiau să-l taie bucățele în pântecele mamei dar… Dumnezeu i-a dat o șansă. Până la vârsta de 2 ani, Ionuț nu a mers, ceea ce i-a determinat pe părinți să apeleze la medici. A fost operat la Spitalul Budimex din București iar la 3 ani a făcut primii pași. „A fost o bucurie imensă să-mi văd copilul mergând. Chiar dacă mergea încet și greoi, noi ne-am mulțumit și cu atât”, își amintește cu emoție Iuliana Macovei, mama lui Ionuț. Fiindu-i familia și prietenii alături, Ionuț s-a ambiționat să fie un copil normal, să facă de toate, ca ceilalți copii și mai ales să nu inspire milă, ceea ce a și reușit. Părinții lui au refuzat ca el să facă școala la sanato-riul de la Gura Ocniței, unde băiatul își făcea tratamentele de recupe-rare, deoarece au observat că Ionuț are o capacitate intelectuală mare și acolo învățătura era limitată. Astfel , băiatul a mers la o școală normală, fiind sprijinit atât de învățători și profesori cât și de colegii săi. „Nu am simțit niciodată disprețul colegilor sau a profesorilor, ba chiar m-au ajutat foarte mult. Pentru acest lucru, mereu i-am respectat și am încercat să nu fac probleme la școală”, a spus Ionuț. Liceul l-a terminat la Colegiul „Gheorghe Balș” din Adjud, unde de asemenea și-a făcut prieteni. După Bacalaureat, Ionuț și-a îndeplinit cea mai mare dorință a sa: să se înscrie la facultate. În prezent este student în anul II la Universitatea „Alma Mater” din Bacău, la Facultatea de Drept.
O viață de sacrificii
Toată viața, părinții lui Ionuț au luptat pentru copilul lor dar acum sacrificiile sunt mai mari. Aceștia se descurcă foarte greu cu banii, mai ales că taxa de la facultate este de 2.300 lei pe an iar Iuliana nu și-a primit de 2 luni indemnizația de asistent personal. Ionuț merge la fiecare examen ajutat de tatăl sau fratele lui, ceea ce este o adevărată corvoadă. Din cauza faptului că tânărul se deplasează foarte greu, iar fără ajutor nu poate să mergă nici 10 metri, tatăl ține locul picioarelor lui. „Mă duc cu Ionuț la facultate cu microbuzul sau cu trenul. Este foarte greu pentru că el obosește repede. De cele mai multe ori face bășici și răni în talpă din cauza efortului depus. De căruț cu rotile nici nu vrea să audă, așa că se ambiționează să meargă în picioare așa cum poate. Niciodată nu se plânge, ba chiar uneori ne încurajează și pe noi. Are un suflet curat și bun”, a spus tatăl lui Ionuț.
Un suflet puternic și prietenos
Ambiție, optimism și tenacitate, toate acestea îl caracterizează pe Ionuț. I se citește în privire forța și ambiția de a înfrunta toate problemele și de a merge mai departe cu optimism și credință în Dumnezeu. Tânărului îi place cel mai mult istoria și biologia și în special limba engleză, pe care o vorbește fluent. Are numeroși prieteni, ba chiar corespondează cu un grup de persoane din Germania. Niciodată Ionuț nu și-a plâns de milă. Mereu a încercat să fie un om normal și mai ales, să-l trateze lumea ca un om normal. Acum ceva timp, medicul de la comisie i-a spus că e prea galben la față și s-a oferit să-i dea un colț de pâine, la care Ionuț i-a spus nu are nevoie de pâinea și mila lui, fiindcă are ce mânca acasă. „Eu cred că ce nu te omoară, te face mai puternic. Îmi duc crucea care mi-a fost dată până la sfârșit, fără să mă lamentez. Åžtiu că pentru fiecare dintre noi, indife-rent cum arăți, Dumnezeu are un destin bine conturat de la început. Mai sunt persoane rău-voitoare, care nu au capacitatea să înțeleagă prin ce trec eu. Ideea e că unii oameni încearcă să distrugă ceea ce nu ține de sufletul lor”, a precizat Ionuț. Înainte de a ne lamenta de lucruri minore și infantile, ar trebui să reflectăm la povestea acestui băiat, care ne arată cum să pri-vim viața cu optimism și să culegem din toate doar ce e mai bun și frumos. În ciuda faptului că nu poate să-și folosească picioarele, Ionuț vrea să ajungă cineva în viață. Pentru că, după cum spune el „viața merită trăită cu bune și cu rele”.
