Fierul constituie un important factor antianemic, constituent principal al hemoglobinei din sânge, al unor en-zime etc., fiind indispensabil în transportul oxigenului în organism, precum și în respirația celulară. Asimilarea fierului este legată de prezența cuprului, cobaltului și manganului, ca și de a vitaminelor C și C2.
Organismul adultului conține cca 3,5 grame fier la bărbați și cca 2,3 grame la femei, depozitat în hemoglobină, ficat, rinichi, splină etc. Nevoile zilnice de fier încep de la cca 6 mg la copiii su-gari și urcă până la 18-20 mg la tinerii de 20 de ani. La bărbații adulți și la femeile în vârstă, nevoile zilnice de fier sunt de 10-15 mg, la femeile tinere putând fi ceva mai reduse, în timp ce, la cele aflate în perioada sarcinii și alăptării, acest necesar este cuprins între 20 și 25 (30), la fel ca și în perioadele de menstruație. Specificăm faptul că fierul obținut din alimentele consumate este absorbit, în cazul unui orga-nism adult sănătos, numai în proporție de 8-10%. Un randament de absorbție mai bun se obține în cazul preparatelor din carne, situație în care această absorbție ajunge până la 30%. Absorbția intestinală a fierului este reglată în funcție de nevoile organismului, ea fiind favorizată de aciditatea stomacului și diminuată de mediul alcalin intestinal. Cantitățile mari de cofeină și de mangan pot inhiba absorbția fierului.
Carența de fier
– produce anemii feriprive, stomatite și glosite. Numeroși copii sugari suferă de anemie din cauza insuficienței fierului din hrană. Pe de altă parte, excesul de fier contribuie la scăderea nivelului de cupru din organism, putând produce intoxicații. Dozele excesive de fier le sunt dăunătoare îndeosebi copiilor. Măsuri de prevenire a carenței în fier trebuie luate cu precădere la copii și la adolescenți, la gravide și la lehuze, în perioada de alăptare, precum și în convalescență, după unele boli digestive sau infecțioase și febrile.
