Plantă legumicolă bienală, cu frunze lanceolate alungite și cu bulbul format din mai mulți bulbi mici, bogați în substanțe nutritive și în vitamine; originară din Africa și Asia Centrală, introdusă în Europa în cultură încă din antichitate și folosită în scopuri, condimentare și terapeutice. În medicină tradițională și cea științifică se folosesc atât bulbii cât și frunzele verzi.
Proprietăți:
Vasodilatator, hipotensiv, antimicrobian, stimulent și antihelmintic (datorită principiilor sulfurate pe care le conține), diminuează agregarea plachetelor (elemente ale sângelui care înlesnesc coagularea lui, contribuind astfel la evitarea trombozelor și infarctelor).
Indicații:
Intern: profilaxia și tratamentul bolilor infecțioase (epidemii gripale, difterie), în diaree și dizenterie, în afecțiuni pulmonare (astm, bronșite cronice, gripă, guturai, simptomatic în tuse), în hipertensiuni arteriale și litiază urinară, împotriva aterosclerozei și a îmbătrînirii țesuturilor, în reumatism și gută, contra paraziților intestinali (ascarizi, oxiuri, tenie), în atonie digestivă, tulburări de circulație penferica, varice, hemoroizi, oligurie, edeme ale membrelor, astenie.
Extern: sub formă de cataplasme în otalgii, nevralgii reumatismale, surditate reumatismala, înțepături de viespi și de insecte.