Dislexiile, disfaziile, dispraxiile, disortografiile constituie tulburări cognitive ale copiilor care le afectează capacitatea de învățare, în special cititul, scrisul și efectuarea calculelor aritmetice. De aceea, Institutul național francez de prevenire și de educare în domeniul sănătății /INPES/ a publicat recent un ghid pentru părinții copiilor care suferă de tulburări de tip ‘dis’ și care au nevoie de atenție deosebită în viața lor școlară și socială, scrie săptămânalul Le Point. Această lucrare permite părinților să cunoască mai bine etapele de abordare a copilului lor, derularea școlarității și adaptările care pot fi propuse dacă este necesar. Îi prezintă, de asemenea, pe specialiștii și structurile competente precum și asistența financiară ce poate fi acordată în aceste cazuri. Greu de definit, tulburările de tip ‘dis’ sunt și greu de depistat deoarece nu sunt vizibile de la început și, datorită specificului lor, pot fi confundate cu dificultățile legate de procesul de învățare la școală. Adesea, ele sunt descoperite atunci când copilul nu vorbește prea bine, are dificultăți de învățare, scriere, desenare, de legare a șiretului… Depistarea lor prin teste speciale și diagnosticarea permit stabilirea unui plan de asistență pentru copil, adaptat tulburărilor de care suferă. În timp ce marea majoritate a copiilor ‘dis’ sunt înscriși la grădiniță, la școala primară, unii vor trebui să beneficieze de îngrijiri specifice sau de ajutoare suplimentare, precum și de material didactic adaptat. Cazul fiecărui copil este bineînțeles diferit, dar părinții au rolul important de a-i susține în eforturile lor, mai ales când persistă dificultăți la școală, deși copilul muncește mult. Această situație poate fi pentru copil o sursă de descurajare, de frustrări, chiar de suferință psihologică și de conflict cu anturajul. Controlul asupra copilului este pluridisciplinar și ține atât de domeniul pedagogic, cât și de cel medical și paramedical, implicând diverși specialiști, printre care ortofonistul și psihologul școlar.
