Sminteala de la Rugineşti

0
910

 

La Ruginești, Dumnezeu e. E sub umbra unui nuc, în colbul drumului, în claxonul mașinilor, în genunchii smeriți, închinați, în spatele altarului improvizat pe două mese. E în biserica neterminată, în glasul cîntat al credincioșilor, în icoanele puține, în capetele plecate, în mirosul de tămîie. La Ruginești, Dumnezeu e în supărarea oamenilor, în patima lor de fiecare sărbătoare. „Toți, într-un fel sau altul, ne-am smintit”, zice părintele Cobzaru, trimis de la Focșani de Episcopia Buzăului și Vrancei să țină slujba pentru locuitorii din Ruginești. Pe lîngă el trec tineri pe motoscutere și cu greu se mai aud cuvintele preotului. La umbra unui nuc, pe margi-nea drumului, vreo 30 de credincioși ascultă slujba celor patru preoți trimiși ai Episcopiei. Cuvintele Domnului, scrise în cărțile sfinte, ajung în sufletele oamenilor chiar dacă nu sînt rostite între pereții unei biserici. „Adevărații închinători se vor închina în duh și adevăr”, continuă părintele, iar oamenii îl privesc cu speranță.

La cincizeci de metri mai încolo e biserica înaltă, prea-luminată de soarele deja fierbinte al dimineții. Din difuzoare se aude glasul preotului Poiană, răspopit de Biserica Ortodoxă Română, dar dorit de mulți locuitori din Ruginești; aceleași rugăciuni, aceleași veșminte preoțești, aceleași icoane, aceeași credință; aceeași învrăjbire care durează de aproape doi ani. Din cînd în cînd, oamenii ies din biserică să vadă ce au de gînd ce-i care țin slujba „în drumul mare”.

„Noi îi primim pe toți aici, toată lumea are voie, dar nu preoții, că n-au dat nici un ban”, spun oamenii. Preoții de la Episcopie nu vin. N-apucă să zică: „Stimați credincioși” că două femei îi întrerup și le spun că nu se cuvine slujbă „în praful drumului”, că de aia nu plouă și că mai bine ar aduce icoana Sfintei Parascheva de la Iași. „Noi vrem preoți de la Biserica Ortodoxă Română, nu un răspopit”, răspund cre-dincioșii de sub nuc. Polițiștii, care pînă atunci se ținuseră deoparte, vin pentru a calma spiritele. Doi jandarmi în civil, cu două camere de luat vederi, suprave-ghează și ei slujba, „ca să nu iasă scandal”. Femeile au plecat. „Într-un viitor apropiat vă veți îmbrățișa rudele care sînt în biserică”, îi asigură preotul Cobzaru pe oameni, spunînd despre Poiană că este „cel căzut din taina mîntuirii” și că „preoția lui duce la osîndă, nu la mîntuire”.

Adunați în curtea bisericii, sătenii își varsă oful unui polițist. „Dacă vin aici, să-i căutați de cuțite!”, „Ä‚ia care-s mai mari di ci-i trudești pi aiștia, di ci nu vin ei aici ?”, „Ä‚știa-s antihriști !”. Polițistul e de părere că cei care se închină în drum ar trebui totuși lăsați în biserică, întrucît și ei au contribuit, iar oamenii sînt de acord. „Dar fără preoți !” Polițistul devine mesager. „Nu intrăm fără popă!” vine răspunsul credincioșilor de sub nuc. „Nu mergem la un răspopit, un caterisit”, „Ne-aude Dumnezeu. Aicea stăm, cu preoți !”.

Preoții de la Episcopie își dezbracă veșmintele sub nuc, își strîng cărțile sfinte și crucifixul, pe care un unchiaș le pune în sacoșe de iută și le duce la mașină. Bătrînele sărută mîinile părinților, lăsîndu-se blagoslovite. În biserică, Dumitru Poiană continuă să le cînte enoriașilor săi, care se închină, gata de luptă. „Preotul Poiană nu ne ia bani cum fac popii ăilalți. Cît are omu atîta îi dă. Nu pune taxă la cununie, la înmormîntare. E un om bun și tot ce se spune despre el, că a vrut să se spînzure, că a băut, sînt niște minciuni”, spun oamenii adunați pe treptele bisericii. Lîngă scări e o rampă pentru persoanele cu handicap, căci Dumnezeu are grijă de toți copiii săi. Catedrala din Ruginești nu e pictată nici pe dinăuntru nici pe dinafară. Pereții își așteaptă tencuiala și sfinții care să-i privească mîntuitor pe credincioși. Mormane de pietriș și nisip zac în curte.

„Eu ca primar vreau liniște” Adrian Alexe e primar la Ruginești și spune că a trimis o adresă către Episcopia Buzăului și Vrancei, prin care arată că nu este de acord „cu desfășurarea manifestărilor religioase pe spațiul public” și cere să se renunțe „la acele slujbe ținute pe Drumul Județean 119”. El crede că dacă acest conflict nu poate fi rezolvat pe cale amiabilă, atunci Episcopia trebuie să aștepte o hotărîre judecătorească definitivă și irevocabilă. „Ce exploatăm ? Credința oamenilor ? Și eu ca primar și oricine trebuie să o respecte. E normal să ții slujbă sub nuc ? „, întreabă primarul. El spune că a primit de la Episcopie un grafic cu 14 sărbători și preoții care să vină să slujească. „Acest tabel reprezintă o posibilă conti-nuare a conflictului”, spune primarul.

Pe de altă parte, preotul canonico-juridic al Episcopiei Buzăului și Vrancei, Nicolae Popescu, a declarat pentru ziarul Opinia din Buzău că Dumitru Poiană a cerut „transferul din Episcopia Buzăului și Vrancei în Biserica Creștinilor Ortodocși Români Tradiționali Liberi (un ONG, nu un cult recunoscut), în primăvara acestui an, cînd a și fost caterisit”. Preot titular a rămas părintele Ion Necula, care nu a fost însă primit în biserică. Potrivit preotului Popescu, Judecătoria Adjud a dat o ordonanță prin care îl obligă pe Dumitru Poiană să deschidă biserica și să-l lase pe preotul titular să oficieze slujbele. Părintele Popescu spune că „în ciuda tuturor răutăților, dacă se căiește și se îndreaptă, Poiană ar avea șanse să fie iertat”. Probabil că la Ruginești, liniștea nu va fi adusă nici de hotărîrile judecătorești, nici de deciziile forurilor bisericești, ci chiar de cel în numele căruia vorbesc toți.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here