Diferența dintre salariile angajaților de sex masculin și ale celor de sex feminin, s-a redus, în România, în perioada 1994-2003, cu 3%, de la 21%, la 18%, se arată într-un studiu realizat de Eurostat, biroul de statistică al Uniunii Europene. În România, evoluția salariilor a fost sinuoasă, astfel că între 1995 și 1997 diferența s-a apreciat cu 3%, pînă la 24%, pentru ca în 1998 să scadă cu 4%, iar în 1999 cu încă 3%. Nivelul a fost constant pînă în 2000, pentru ca un an mai tîrziu diferența să se majoreze cu un punct procentual, pînă la 18%. Dintre statele Europei Centrale și de Est, în Bulgaria decalajul salarial din 2003 era similar cu cel al Romîniei, în Cehia, diferența era de 19%, la fel ca în 2002, iar în Polonia de 11%. În Slovacia, diferența a fost de 23%, în scădere față de nivelul din 2002, de 27%, iar în Ungaria de 14%. Diferența salarială este calculată în funcție de salariul brut pe oră cîștigat de angajații de sex masculin și cel similar obținut de personalul de sex feminin. Studiul ia în calcul remunerațiile angajaților cu vîrste cuprinse între 16 și 64 ani și care lucrează cel puțin 15 ore pe săptămînă. Diferența salarială consemnată în cele 15 țări care alcătuiau UE înainte de extinderea din mai 2004, a scăzut cu un punct procentual în intervalul 1994-1998, de la 17% la 16%. Ritmul s-a menținut și între 1998-1999, cînd decalajul ajunsese la 15%, pentru ca în perioada următoare, pînă în 2003, să se aprecieze pînă la 16%. Potrivit estimărilor Eurostat, cele mai mari diferențe salariale din 2003 au fost consemnate în Cipru, 25%, Estonia, 24%, Slovacia și Germania, fiecare cu 23%. La polul opus, cele mai mici decalaje din 2003 au fost înregistrate de Malta, 4%, Portugalia, 9% și Grecia, 11%. Diferențele salariale din Franța au fost, în 2003, de 12%, în scădere cu un procent față de anul anterior. Potrivit studiului, în Marea Britanie, decalajul a fost de 22%, ia în Olanda de 18%.
