Pușcașul marin însărcinat cu paza ambasadorului american la București a comis un grav accident de circulație. În urma acestuia a murit Teo Peter, membrul unei legendare formații de muzică rock din România. Pînă aici nimic deosebit. Mașinile încap, din nefericire, și pe mîna demenților, a celor ce-și îngăduie să se urce la volan beți morți sau chiar drogați. Nu e ceva deosebit nici în faptul că autorul accidentului e un militar american care a condus în stare de ebrietate sau în stare de halucinație. Contrar imaginii din filmele americane de duzină, consumate de români, seară de seară, mai ceva decît alcoolul falsificat, printre pușcașii marini din SUA se găsesc și derbedei, dacă nu chiar numai derbedei, avînd în vedere că într-o asemenea meserie nu intră poeții visători și fecioarele clorotice. Lucrurile se schimbă radical cînd luăm seamă la întîmplările de după eveniment. Dementul cu pricina a plecat din România sustrăgîndu-se cercetărilor. Ceea ce e și mai grav, fuga infractorului s-a produs cu complicitatea ambasadorului american în persoană. Autoritățile noastre n-au mișcat un deget ca să-l oprească. Abia după ce respectivul s-a pus la adăpost peste graniță, Ministerul de Externe a emis un Comunicat în care își exprimă indignarea. România e un stat independent. Cel puțin deocamdată. În hotarele unui stat independent, astfel de lucruri sunt practic imposibile. Åži dacă pușcașul marin ar fi fost prins de Poliție conducînd fără permis, el ar fi trebuit să rămînă în țară pentru a se supune legislației autohtone. A omorît însă un om conducînd într-o stare suspectă de a fi una de drogat. Cum a fost posibil ca Ambasada americană de la București să-l scoată din țară făcîndu-se complice la infracțiunea de sustragere de la cercetări? Răspunsul nu cred că are nevoie de prea multe vorbe. Orice român ar surîde dacă i-ai spune că Ambasada americană trebuia să se poarte altfel. El, românul, ar fi de acord dacă i-ai spune că într-un caz de accident mult mai ușor pe străzile Washingtonului Ambasada noastră în SUA nu și ar fi permis acest lucru. Åži asta deoarece românul știe din istoria națională că legile sunt valabile doar pentru căței. Dulăii planetei sunt deasupra tuturor legilor. De mai multă vreme, puterea de la București se străduie să ne convingă că suntem parteneri ai Americii. Evident, fără a adăuga, după cum ar trebui, că suntem parteneri egali. Asta deoarece puterea de la București știe că nu-i așa. Cum să cuteze premierul sau ministrul nostru de Externe să facă un lucru elementar, reclamat însă de condiția de stat independent? Åži anume să-l declare pe ambasadorul american persona non grata pentru complicitate la fuga celui care a comis omorul involuntar. Să spunem însă că autoritățile sunt lașe. Dar Opoziția? A luat atitudine candidatul Alianței la Președinție, viteazul Traian Băsescu? Să admitem că liderul Opoziție se gîndește la momentul cînd va ajunge la Cotroceni. Dar presa, presa noastră liberă?! Ea de ce tace? Reacția anemică la purtarea incalificabilă a ambasadorului american spune nu numai că România e colonie. Ea spune și că locuitorii acestei țări sunt resemnați cu acest adevăr.
