Robin Williams nu suferea de Parkinson, ci de o formă de demență și începuse „să își piardă mințile”, a afirmat marți văduva celebrului actor care s-a sinucis anul trecut. Susan Schneider a spus că actorul suferea de demență cu corpi Lewy, boală neurodegenerativă care provoacă schimbări violente de stări de spirit și halucinații, caracteristici prezente și în bolile Parkinson și Alzheimer, transmite AFP. La câteva zile după moartea tragică a actorului, care s-a sinucis acasă pe 11 august 2014 la vârsta de 63 de ani, soția sa dezvăluia faptul că acesta suferea de Parkinson, depresie și anxietate. Ea a afirmat marți, în revista People, că nu depresia l-a ucis pe Robin Williams, aceasta fiind una din nenumăratele simptome „pe care le avea, una dintre cele mai mărunte”.
Primele semne au apărut în noiembrie 2013, a declarat Susan Schneider, unor mass-media americane. Lucrurile s-au înrăutățit în lunile care au precedat moartea actorului, unul dintre cei mai străluciți și apreciați ai generației sale. Avea crize groaznice de panică, dificultăți în a calcula distanțele, lovindu-se, de exemplu, de ușă și sângerând la cap. Doctorii au ezitat să îi pună un diagnostic…până la autopsie. „Medicii făceau ceea ce era necesar, însă boala evolua prea rapid și a fost mai puternică decât noi”, a spus a treia soție a lui Robin Williams. „Trăiam un coșmar”, a afirmat într-un interviu la postul ABC, adăugând că actorul își dădea seama că „își pierde mințile”. „Un minut era lucid și după cinci minute spunea ceva care nu avea legătură cu nimic”, a continuat ea. Și vocea lui atât de flexibilă care contribuise în mare măsură la talentul său imitativ și la cariera sa actoricească se deteriora pe zi ce trecea.
Actorul, câștigător al unui premiu Oscar în 1998 pentru „Good Will Hunting”, a vorbit de mai multe ori despre dependența sa de alcool și despre depresia de care suferea, însă, potrivit soției sale, nu mai consuma alcool de opt ani. În noaptea de dinaintea sinuciderii, văduva își amintește că Williams se purta normal, intrând și ieșind de câteva ori din camera ei, cu un iPad în mână, părând interesat de ceva. „Credeam că este semn bun”, a spus ea. Și-au urat „noapte bună”, femeia neștiind că era pentru ultima oară. „M-am tot gândit la ce l-a împins să facă așa ceva…Nu i-am purtat nicio clipă ranchiună”, a încheiat Susan Schneider, citată de AFP.
