Curtea Constituțională a României a decis joi că sunt neconstituționale dispozițiile art. 428 alin. (1) cu referire la art. 426 lit. i) din Codul de procedură penală, care stipulează faptul că o contestație în anulare poate fi introdusă în termen de 10 zile.
Potrivit unui comunicat al CCR, judecătorii constituționali au luat în dezbatere, joi, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 428 alin. (1) din Codul de procedură penală în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.18/2016, care au următorul conținut: „Contestația în anulare pentru motivele prevăzute la art.426 poate fi introdusă în 10 zile de la data când persoana împotriva căreia se face executarea a luat cunoștință de hotărârea a cărei anulare se cere”.
În urma deliberării, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 428 alin. (1) cu referire la art. 426 lit.i) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale. Curtea a reținut că opțiunea legiuitorului, de a reglementa un termen pentru introducerea contestației în anulare când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă (art. 426 lit.i din Codul de procedură penală) nu apare ca fiind rezonabilă din perspectiva relației existente între interesul general și cel individual. „Condiționarea introducerii căii de atac extraordinare a contestației în anulare, pentru motivul reglementat în art. 426 lit. i) din Codul de procedură penală, de respectarea termenului de 10 zile de la data când persoana împotriva căreia se face executarea a luat cunoștință de hotărârea a cărei anulare se cere, impune în sarcina individului o condiție excesivă pentru exercitarea acestei căi de atac extraordinare”, mai spune CCR.
Judecătorii afirmă că, în aceste condiții, având în vedere că, în materie, contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. i) din Codul de procedură penală este un remediu procesual prin care partea interesată poate obține restabilirea legalității încălcate prin nesocotirea principiului „ne bis in idem”, reglementarea unui termen în interiorul căruia persoana împotriva căreia se face executarea poate introduce contestația în anulare aduce atingere dispozițiilor constituționale privind liberul acces la justiție.
Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și instanței care a sesizat Curtea Constituțională, și anume Curtea de Apel București — Secția a II-a penală.