Ieri am evadat puţin din jungla urbană şi am mers în Crângul Petreşti, acolo unde, încă din 2004, funcţionează Centrul pentru Reabilitarea Faunei Sălbatice. Cu ajutorul biologului George Bouroş am putut trece pragul centrului în care nu au acces decât cei care lucrează acolo. A fost o zi de primăvară în toată regula, cu soare ale cărui raze ne mângâiau blând obrajii palizi, cu vântul care adia uşor, purtând cu el trilul zecilor de păsări care şi-au făcut cuib în copacii din apropiere, şi „covorul“ de toporaşi care a reîntinerit întreaga zonă.
Un iepuraş zglobiu a fost primul animăluţ care ne-a ieşit în cale, el, împreună cu alţi doi amici de-ai săi au „evadat“ din cuşca lor şi acum îşi fac de cap prin Centru… însă nu sunt chiar ai nimănui, pentru că responsabilul, care le dă de mâncare lor şi celorlalte animale, îi monitorizează atent. George Bouroş ne-a vorbit despre Centru, despre pasiunea lui pentru fauna sălbatică şi despre una dintre cele mai impresionante intervenţii, aşa că le veţi descoperi pe fiecare în parte în materialul următor.
Din dragoste pentru…
Celor cărora le sunt familiare străzile asfaltate şi blocurile din oraş, viaţa la ţară li se poate părea o adevărată aventură. Copilărind la sat, pentru mine, ziua părea să nu se termine la fel de repede ca acum… cel puţin în vacanţele de vară. Mergeam la „furat“ de dude, alergam după fluturi, ne căţăram prin copaci, ne jucam prin pământ, inventam fel de fel de jocuri, iar seara doar liliecii reuşeau să ne alunge în case. Vizita în Crângul Petreşti a fost o adevărată doză de relaxare de care, când şi când, mai ai nevoie pentru a-ţi reîncărca bateriile.
Centrul pentru Reabilitarea Faunei Sălbatice din Crângul Petreşti funcţionează încă din 2004 pe locul fostei Grădini Zoologice a oraşului Focşani, în prezent zona suferind câteva modificări astfel încât animalele sălbatice aduse aici să beneficieze de cele mai bune condiţii. „De la Grădina Zoologică am mai moştenit doar trei urşi care au fost transferaţi la Sanctuarul de Urşi din Zărneşti. Noi am încercat să-i eliberăm în semi sălbăticie, am făcut un ţarc mai mare unde au fost eliberaţi însă, dat fiind faptul că au stat foarte mult timp pe ciment, imediat cum au intrat în contact cu natura s-au speriat, aşa că am decis să-i transferăm la Zărneşti. Centrul funcţionează încă din anul 2004, însă au apărut diferite proiecte pe parcursul acestui timp şi au fost aduse foarte multe îmbunătăţiri, a fost realizat un cabinet medical unde putem avea intervenţii, am realizat anumite spaţii încălzite pentru fauna care are nevoie să stea peste iarnă, de asemenea au fost adaptate şi cuştile“, spune George Bouroş, biolog în cadrul Asociaţiei pentru Conservarea Diversităţii Biologice (ACDB).
Vrâncean, născut şi crescut în Cîmpineanca, George Bouroş spune că a fost pasionat încă de mic de tot ce ţine de flora şi fauna sălbatică, îi plăcea să se joace cu broscuţele pe lac, să facă mici drumeţii prin natură împreună cu prietenii, aşa că, în studenţie, a ales să studieze Geografia şi Biologia la Bucureşti. „Cred că pasiunea pentru fauna sălbatică s-a născut odată cu mine, şi nu este doar exemplul meu, ci şi al colegilor. Ne-a plăcut să stăm în natură, chiuleam de la oră ca să ne plimbăm pe cursul râului Milcov, stăteam foarte mult în natură. Eu sunt din Cîmpineanca, nu foarte departe de Focşani, de aici şi dragostea pentru animale, ne mai jucam cu broscuţe, şerpişori şi tot felul de animăluţe, în general fauna sălbatică. Suntem pasionaţi de sălbăticie. Am urmat cursurile facultăţii de Geografie din Bucureşti, apoi pe cele de Biologie pentru că mi-a plăcut acest domeniu şi… iată-mă aici! Cei care mă cunosc, ştiu că-mi plac foarte mult mustelidele, vidrele, dihorii, bursucii şi toate speciile acestea micuţe, dar agresive“, mai spune George Bouroş.
„Noi trăim doar din donaţii!“
Asociaţia pentru Conservarea Diversităţii Biologice (ACDB) este o organizaţie non-guvernamentală, finanţată prin programe și donaţii, aşa că orice ajutor este binevenit. „Noi trăim doar din donaţii! Suntem o organizaţie non-guvernamentală, aşa că primim bani exclusiv din proiectele pe care le scriem, aplicând la diferite programe de finanţare. Mai beneficiem şi de donaţii fie de la persoane fizice, fie de la persoane juridice. Anul trecut am avut un proiect în care oamenii au putut dona mâncare şi încă mai sunt acele cutii în care primim alimente pentru faună, în general cereale. Avem nişte cutii amplasate la şcolile din Bilieşti şi Răduleşti de unde primim constat mâncare“, precizează biologul.
De ce este împortant să redirecţionăm cei 3,5% din venit către Centrul pentru Reabilitarea Faunei Sălbatice din Petreşti?! „Pentru că în România nu există foarte multe soluţii pentru fauna sălbatică rămasă orfană. Sunt într-adevăr spitale pentru oameni, însă nu există spitale pentru fauna sălbatică, mai sunt câteva centre la nivel naţional, unul în Bucureşti, în Timişoara, mai este şi cel din Braşov care este specializat pentru urşi, însă nu există aceste spitale şi cred că este foarte important să ne gândim şi la animale, sunt mult mai multe decât oamenii şi sunt foarte diverse, aşa că au şi nevoi speciale. De aceea mă gândesc că este foarte important să doneze pentru salvarea faunei sălbatice“, răspunde biologul.
La Centrul pentru Reabilitarea Faunei Sălbatice din Petreşti lucrează aproximativ 14 oameni, geografi, biologi, silvicultori, veterinari, însă mai există şi voluntari care, din pasiune pentru vietăţi, oferă o mână de ajutor. Primul lucru de care trebuie să ţină cont este că fiecare om care îşi doreşte să devină voluntar la acest centru trebuie să lase deoparte frica! „Aici sunt oameni eterogeni pentru că este foarte important să avem o diversitate de domenii şi o expertiză în mai multe arii. În general, toţi suntem pregătiţi în domeniul ştiinţei vieţii, avem geografi, biologi, silvicutori şi veterinari. Aproape oricine doreşte să-şi dedice timpul acestei activităţi poate fi voluntar, am avut şi cazuri în care erau doar curioşi, au venit o zi şi apoi au plecat, sau am avut persoane pe care le-am instruit, le-am explicat cum stau lucrurile şi, la fel, au plecat. Pentru noi este foarte important timpul! Spre exemplu, în prima săptămână nu le vom da sarcini voluntarilor, ci le explicăm cum funcţionează lucrurile.
Cine vrea să devină voluntar aici, în primul rând, nu trebuie să se teamă de animalele sălbatice, apoi trebuie să înţeleagă că există riscul de a fi zgâriat, muşcat cu toate că nu-i vom lua la intervenţii, nu-i vom lăsa pe ei să captureze animalele sălbatice, trebuie să fie totuşi conştienţi că pot apărea anumite accidente. La centru avem o singură persoană care se ocupă de hrănirea animalelor, însă atunci când este nevoie de mână de lucru, de renovat, suntem în jur de 14 persoane care suntem dispuşi să venim şi să ajutăm“, ne asigură gazda noastră.
NU toate animalele sălbatice au nevoie de ajutor!
Mare atenţie, există cazuri în care oameni de bună credinţă cer ajutorul celor de la Centru anunţând că au găsit un pui de căprioară abandonat, care, de fapt, este lăsat de mămica lui la adăpost cât timp ea caută hrană. Cum acţionăm atunci când găsim un animal sălbatic aflat în pericol? „În primul rând, trebuie să vă asiguraţi că acel animal are nevoie de ajutor, pentru că în foarte multe cazuri, ajung animale care devin orfane pentru că sunt luate de lângă părinţi. Trebuie să vă asiguraţi că acel animal chiar are nevoie de ajutor: este rănit, nu se poate deplasa, nu poate zbura şi în acel caz puteţi să ne sunaţi. În unele situaţii puteţi să interveniţi dumneavoastră, dacă este o problemă minoră vă vom da consultanţă prin telefon, spre exemplu, mai sunt păsări ostenite în urma zborului, când migrează, şi atunci au nevoie doar de puţină hrană şi adăpost, după care pot fi eliberate, adică nu trebuie neapărat să venim şi să le preluăm.
Dacă întâlniţi un urs rănit, în primul rând nu trebuie să vă apropiaţi, cel mai bine ar fi să sunaţi la numărul de urgenţă 112 şi apoi, în cazul în care dânşii nu se pot apropia, ne vor apela. În cazul unui urs rănit este destul de periculos. În cazul unui bursuc, dacă doar a ajuns în curte ori s-a prins într-o capcană, este bine să apleaţi la serviciile noastre“, mai spune George Bouroş.
Cea mai fericită etapă pentru echipa ACDB Focşani este aceea în care animalele se reîntorc sănătoase în sălbăticie, tocmai de aceea se încearcă pe cât mai mult posibil evitarea contactelor dese dintre om şi animalele care sunt aduse la Centru. „Aici se tot plimbă animalele, vin, dar noi ne bucurăm foarte mult când pleacă şi pleacă sănătoase. Singurele animale care trăiesc în libertate sunt câţiva iepuri care cumva au evadat, dar sunt totuşi controlaţi aici în incintă. Acum avem animalele care stau în cuşti şi sunt în curs de reabilitare, urmând să fie eliberate chiar acum, în primăvară pentru că văd că şi timpul a devenit bun, a dat firul ierbii.
Cele mai dificile cazuri sunt percepute prin ochiul doctorului veterinar, pentru că el face intervenţiile chirurgicale… Cred că acel caz cu un urs care avea doar trei picioare, al patrulea îi fusese retezat de un tren, şi care a fost prins undeva pe la Ghelniţa, poate fi perceput drept cel mai greu şi interesant caz pentru că acest animal s-a recuperat foarte bine, a fost transferat la orfelinatul de urşi de la Bălan, cred că încă este în viaţă, sper…“
Curiosul „Bamby“!
La Centrul pentru Reabilitarea Faunei Sălbatice din Crâng am găsit trei râşi, un bursuc, salvat din curtea unei familii, câteva berze, pescăruşi, căprioare, iepuri un jder şi o lebădă, semn că numărul cazurilor de animale din zona noastră care au nevoie de îngrijiri de specialitate nu este îngrijorător. Spre exemplu, voliera în care sunt ţinute păsările care au ratat zborul de toamnă, este făcută dintr-un material în care ele nu se pot răni. Peste două, trei săptămâni, când vor sosi stolurile de berze, şi aceste exemplare vor fi eliberate în natură, ne asigură George Bouroş.
În apropierea volierei pentru păsări era micul colţ de rai al celor şase căprioare care au fost aduse aici încă de pe vremea când erau pui. Acum sunt mari, şi aproape prietenoase cu oamenii, aşa se face că una dintre căprioare, curioasă să vadă cine a venit să le viziteze, s-a tot apropiat timid de gard, a mirosit, apoi a plecat. Şi ele urmează să fie eliberate într-o arie naturală protejată unde vânătoarea este interzisă.
Pentru păsările care populează Crângul Petreşti, reprezentanţii Centrului au montat nişte hrănitoare în care lasă seminţe şi cereale. De asemenea, au fost montate şi câteva camere cu transmisie live, astfel încât să monitorizeze fiecare cuşcă în parte, având în vedere că sunt şi animale operate care necesită atenţie specială.
Pe lângă berze, căprioare şi bursuci, am mai întâlnit şi un jder şi o lebădă… jderul era prietenos, semn că pe parcursul acelui un an şi jumătate de când se află aici, s-a acomodat cu omul, lebăda însă era puţin agresivă, dar nu este un lucru rău, pentru că se va putea reintegra în sălbăticie.
Repopularea Alpilor Dinarici cu râşi din România
Începând cu anul trecut, s-a dat startul repopulării Croaţiei şi Sloveniei cu râşi din ţara noastră. Activitatea face parte dintr-un program internaţional prin care se încearcă salvarea râşilor aflaţi pe cale de dispariţie în cele două regiuni. Anul acesta, trei râşi vor pleca spre noua lor casă. „Trei râşi care au fost capturaţi în iarna aceasta, unul în judeţul Vrancea şi doi în Bacău, urmează ca săptămâna viitoare să fie transferaţi în Croaţia şi Slovenia pentru a îmbunătăţi populaţia de râs din Alpii Dinarici. Populaţia de râşi de la noi este mult mai bogată faţă de cea de acolo pentru că în Croaţia şi Slovenia populaţia de râs este pe cale de dispariţie, este consangvinizată, adică din punct de vedere genetic, nu se mai poate reproduce pentru că sunt înrudiţi, şi astfel există riscul ca puii să prezinte anumite malformaţii.
Este primul proiect de acest tip, însă nu primul an, şi anul trecut au fost transferate două exemplare, unul dintre el chiar a reuşit să se reproducă, are un puiuţ care prezintă cam acelaşi patern al blăniţei cu a tatălui transmis din România. Este un volum de muncă mult mai mare, capturatul râsului implică foarte multă muncă, o activitate de monitorizare anterioară de aproape un an; cuştile sunt instalate cu trei luni înainte, sunt instalalte camere în preajma lor, şi atunci când avem certitudinea că râsul trece pe acolo, sunt activate cuştile şi intervenim imediat după ce au fost capturaţi.
Cele mai dese zone din Vrancea în care găsim râşi sunt: Vintileasca, Tulnici, Lepşa, Soveja, zonele de munte. Râşii nu reprezintă niciun fel de risc pentru oameni, s-a demonstrat că ei nici nu produc pagube precum lupul sau ursul, deci sunt nişte animale foarte evazive“, conchide biologul George Bouroş.
Asociaţia pentru Conservarea Diversităţii Biologice (ACDB) are pagină pe facebook – ACDB și site – www.acdb.ro. Accesându-le, puteți afla mai multe despre activitatea lor și cum îi puteți ajuta.
