O femeie din Adjudul Vechi locuiește de câteva zile într-un cort pe marginea drumului lângă fosta casă părintească. Lucica Anghelache susține că a rămas fără locuință după ce a fost înșelată de sora sa, căreia i-a vândut casa. Imobilul a fost ulterior vândut către o familie din localitate care a demolat locuința. Lucica spune că va intra în greva foamei până când i se va face dreptate.
Lucica Anghelache a rămas numai cu amintirea casei părintești. Din cortul amplasat pe marginea străzii, lângă gardul înalt de tablă care împrejmuiește terenul unde se afla casa părintească, femeia privește lung la pozele care prezintă imobilul într-o zi de iarnă. „Semăna a conac. Era construită în 1918 dar era întreținută bine. Când m-am întors din Italia, am găsit locul împrejmuit, lacătul pe poartă, iar casa nu mai e”, își începe povestea. De ani de zile se judecă, face plângeri, dar fără sorți de izbândă. Singura avere este cortul roșu pe care l-a întins în iarba de lângă gard și salteaua pe care doarme noaptea.
„Noi suntem trei frați. După moartea părinților mei, în urmă cu circa treizeci de ani, am plătit partea de casă a fratelui meu și imobilul mi-a rămas mie. Aveam aici un bar. În 1997 am luat un împrumut de la bancă dar nu am reușit să-l mai restitui”, spune Lucica.
Garanția creditului era o parte din casă iar banca ar fi trebuit să-și recupereze banii. Adjudeanca spune că sora sa, Dorina, împreună cu soțul, au achitat creditul. Lucica spune însă că, fără să știe, i s-ar fi dat să semneze și un contract de vânzare cumpărare al imobilului. Din acel moment lucrurile au luat o altă întorsătură. Pentru că avea în casa părintească barul „Calul lui Bălan”, noii proprietari i-ar fi făcut un contract de comodat inițial pe o perioadă de 15 ani iar ulterior pe șapte luni. Lucica își acuză sora că a vândut casa chiar dacă era în curs un proces de evacuare, iar noii proprietari au obținut o autorizație de demolare înainte ca hotărârile să fie definitive.
Femeia nu s-a lăsat și a introdus o acțiune în justiție prin care solicita nulitatea actului de vânzare cumpărare încheiat cu sora ei, acțiune care a fost respinsă. În luna iunie 2007, Dorina și soțul ei au vândut casa unor vecini din Adjudul Vechi, cu condiția ca preluarea în stăpânire a casei să se facă la data definitivării procesului de evacuare. Aceasta este una dintre nemulțumirile Lucicăi care spune că vroia să cumpere casa.
„I-am trimis surorii mele, în octombrie 2007, 11.000 de euro iar în martie 2008 mi i-a trimis înapoi. Vroiam să se termine procesul, să mă pot împăca cu ea și să cumpăr casa. Nu înțeleg cum Panaite, care a cumpărat, a putut să obțină ordonanța de inventariere a bunurilor atâta timp cât procesul nu se terminase. Executorul a intrat în casa unde aveam actele societății, barul, mochetă și sobă de teracotă, lucruri pe care le-au cărat prin sat oamenii, iar acum spun că toate sunt deteriorate”, afirmă femeia din cort.
Își plânge acum nemulțumirile pe marginea drumului. Mai merge pe la prietenii din sat după un pahar cu apă iar sătenii îi aduc o cană de ceai dimineața.
„Mi-e necaz că, din două locuințe, nu am rămas cu niciuna. Băiatul meu a avut apartament în București și l-a vândut ca să investim aici în Adjudul Vechi. Am ajuns pe drumuri. Am făcut plângere la Direcția Națională Anticorupție și chiar luni am fost la Galați. În fața mea principalul vinovat e sora mea dar și persoanele care au făcut actele”, spune îndârjită Lucica.
Noii proprietari
La câțiva zeci de metri distanță de cortul plantat lângă gardul metalic, se află locuința soților Panaite care au cumpărat casa de la Dorina, sora Lucicăi. Oamenii spun că nu se simt vinovați cu nimic și că au cumpărat în mod legal. „Noi am cumpărat la notar, în mod legal, de la sora ei. Åžtim că a avut o societate și nu cred că o femeie care a avut o afacere nu știe ce a semnat și că a fost înșelată. Casa a fost salvată de sora sa care a plătit datoriile și de asta Lucica ar fi și fugit în Italia, pentru că trebuia să restituie banii”, spune Doru Panaite, în posesia căruia se află acum terenul pe care a fost casa. În ciuda plângerilor pe care Lucica le-a făcut împotriva proprieta-rilor, în luna martie a.c., procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Adjud au dat soluție de neîncepere a urmăririi penale față de cei acuzați. Procurorii au susținut că „faptei sesizate îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii având în vedere că ocuparea imobilului a avut loc ca urmare a unor hotărâri pronunțate de instanțele judecătorești”.
Dragoste de soră
Dorina, aflată tocmai la București, spune că nici n-a vrut să se bage peste moștenirea lăsată de părinți fiindcă avea mai mult decât frații ei, însă nu a putut sta deoparte când a văzut că banca e pe cale să obțină casa în care și-a petrecut copilăria și a cumpărat imobilul, casă și teren, de la sora sa. „În 1997 am oferit peste 24 de mi-lioane de lei, care la vremea respectivă era echivalentul a trei apartamente în București, pentru ca banca să nu ia casa. Mi se rupe sufletul de Lucica dar oamenii mincinoși ca ea, așa ajung. A vrut bar și pentru asta și-a ipotecat casa”, spune Dorina Georgescu.
Femeia susține că nu știa cine sunt cumpărătorii locuinței, că sunt din Adjudul Vechi și că aceștia au fost „șmecheri” incluzând în contract o clauză care presupunea că „nepredarea imobilului în condițiile prevăzute (…), respectiv evacuarea numitei Anghelache Lucica, atrage desființarea de drept și fără punere în întârziere sau altă formalitate a prezentului contract și repunerea părților în situația anterioară, respectiv restituindu-se prețul plătit și despăgubiri datorate de vânzători, în valoare de 1.000 de euro, la cursul BNR din ziua plății”.
În timp ce Dorina își vede de viața sa și soții Panaite de afacerea pe care o au în localitate, Lucica așteaptă în cortul de pe marginea drumului, „dreptatea”, așa cum o vede ea. Își pune speranța că plângerile pe care le lasă peste tot îi vor aduce un acoperiș deasupra capului chiar dacă gândurile sale zboară tot peste graniță, de unde a venit în urmă cu câteva zile.
