Aproape toată presa scrisă și audio-vizuală a relatat pe larg despre afirmațiile comice și exagerate ale unei ministrese din cabinetul Boc (cabinet de tristă amintire), care spunea cu siguranță în fața camerelor de luat vederi că a făcut atâtea lucruri bune încât se poate compara cu vrăjitoarea SAMANTHA.
Aceasta este o afirmație care merită examinată pe toate fețele, deoarece pe lângă exagerările caracteristice acestor oameni care vremelnic ne conduc într-o manieră dezastruoasă, prezintă și un dram de adevăr.
Adevărul în cauză este reprezentat de promisiunile permanente exagerate și de minciunile exprimate în timp de Boc și colegii lui de la guvernare (sau colegele), printre care menționăm: nu se reduc pensiile, nu se reduc salariile, nu crește TVA, nu se disponibilizează nicio persoană, ba am ieșit numai din recesiune, ba din criză etc. Deci aceste promisiuni și minciuni specifice renumitei vrăjitoare se confirmă și în afirmațiile doamnei sau domnișoarei mi-nistru (nu știu exact ce statut are din acest punct de vedere și sincer nici nu mă interesează) și nu numai ale domniei sale.
Ceea ce nu am înțeles este faptul că prin acea declarație a lăsat să se înțeleagă faptul că toți oamenii care au gestionat activitatea acestui minister nu au făcut nimic, ba mai mult au făcut lucruri rele și că domnia sa le-a reparat pe toate, iar în acest moment Ministerul pe care cu onoare îl conduce are performanțe economice deosebite. O aberație enormă criticată vehement de aproape toată presa românească (mai puțin cea portocalie, de partid), printre argumentele reale invocate fiind nerealizările din domeniul construcției autostrăzilor și a altor obiective, fondurile puține sau aproape inexistente contractate, dezastrul din sistemul circulației și transporturilor de mărfuri și călători etc.
Nu poate exista o atitudine mai perversă decât cea adoptată de personajul în cauză, în condițiile în care acest minister a fost condus de unul din „greii partidului”, respectiv Radu Berceanu. Să înțelegem oare că Radu Berceanu este tras pe linie moartă în partid și că mi-nistrului actual i-a revenit sarcina de partid trasată de la Cotroceni să înceapă atacul direct? Sau pur și simplu a fost o afirmație fără nicio susținere în fapt, ca multe altele de până acum. Oricum, subiectul războiului din interiorul partidului portocaliu rămâne de urmărit cu interes, pentru că va veni și rândul altora, care vor fi devorați din ordinul primit de la Palatul Cotroceni. Cert este că nu trebuie să surprindă pe nimeni atitudinea șefului lor, deoarece s-a dovedit în timp că, după ce s-a folosit de anumiți oameni, i-a abandonat sau mai grav i-a predat celei mai importante aripei a partidului care se numește DNA, care făcându-și datoria i-a rezolvat într-un fel sau altul.
Mergând mai departe pe linia afirmațiilor doamnei sau domnișoarei ministru ne întrebăm cine o fi în interiorul partidului portocaliu: Ileana Cosînzeana, Făt-Frumos, piticii sau piticul, Albă ca Zăpada, Setilă, Flămînzilă, Păcală, Tîndală sau zmeul? În acest context deosebit de complex, toate aceste personaje trebuie să existe în interiorul partidului portocaliu și probabil că fotoliile au fost deja ocupate. Oricum ar fi, dacă în cel mai scurt timp purtătorul de cuvinte (minciuni) al partidului nu declară în presă, asemenea colegei lor, ocuparea acestor fotolii, noi nu avem alte posibilități, decât acelea de a specula și de a încerca să-i nominalizăm potrivit competențelor lor. Acest mod de acțiune s-ar putea totuși dovedi deficitar, pentru că există posibilitatea să greșim cumva, necunoscând secretele „de stat” din interiorul partidului portocaliu, urmarea imediată fiind aceea de a atribui vreo competență a unui personaj de poveste, unui personaj real din partidul portocaliu care să nu corespundă valențelor personajului în cauză. Ne întrebăm cine ar putea fi zmeul, Păcală, Ileana Cosânzeana, Albă ca Zăpada, Făt Frumos, piticii sau piticul (este vorba de ultimul, cel care se uita pe fereastră cocoțat pe umerii celorlalți pitici)? Cred că pe seama afirmațiilor doamnei ministru un dramaturg contemporan ar putea scrie o piesă de teatru care ar avea cel mai mare succes, după cele ale lui I. L. Caragiale.
