Inteligenţa artificială (AI), un concept care până nu demult era folosit doar de amatorii de literatură şi filme SF şi de fanii jocurilor pe calculator, a ajuns în ultimii ani un subiect de controverse, pe de-o parte plasându-se cei care consideră că viitorul le aparţine oamenilor care, cu ajutorul inteligenţei artificiale vor ajunge să rezolve toate enigmele Universului asigurându-şi chiar nemurirea, iar de cealaltă parte se află cei care avertizează cu privire la pericolul „trezirii” unei superconştiinţe artificiale care ar putea ajunge să fie animată de propriile scopuri, iar proliferarea speciei umane ar putea să nu fie unul dintre aceste scopuri.
Dar ce este inteligenţa artificială?
Deocamdată un domeniu de cercetare în cadrul informaticii, inteligenţa artificială a fost definită de informaticianul american John McCarthy în 1955 drept „o maşină care se comportă într-un mod care ar putea fi considerat inteligent, dacă ar fi vorba de un om”. Mai general, inteligenţa artificială vizează programarea şi studierea sistemelor inteligente care percep mediul înconjurător şi contribuie la atingerea unor obiective fixate de om.
De la SIRI la automobilele care se conduc singure, inteligenţa artificială progresează rapid. Dacă în filmele sau romanele SF inteligenţa artificială este prezentată sub forma unor roboţi cu caracteristici umanoide, în realitate ea este mult mai răspândită, de la roboţii industriali care trebuie să îndeplinească anumite sarcini în procesul de producţie şi au capacitatea de a-şi perfecţiona modul în care îndeplinesc aceste sarcini, până la algoritmii Google, sau ai altor motoare de căutare pe internet şi până la sistemele care controlează automat încălzirea, aerisirea sau luminozitatea unei clădiri de birouri, în scopul optimizării consumului şi scăderii amprentei sale de carbon.
Mai mult decât benignă, în prezent inteligenţa artificială îndeplineşte anumite funcţii specifice, cu un grad mai ridicat sau nu de complexitate. Aceasta este cunoscută drept AI slab (weak AI) şi este concepută pentru a putea realiza o sarcină simplă (de exemplu, doar să realizeze recunoaşteri faciale, sau să caute rezultate pe internet relevante pentru anumiţi termeni introduşi în motorul de căutare sau să conducă un autoturism). Obiectivul pe termen mediu şi lung al multor cercetători din domeniul informaticii este însă de a obţine aşa-numitul AI tare sau AI general. Dacă AI-ul slab este conceput să depăşească performanţele umane în sarcini specifice, cum ar fi la jocul de şah sau Go sau în rezolvarea unor ecuaţii, AI-ul tare, dotat cu capacitatea de auto-învăţare, ar urma să depăşească omul în orice sarcină cognitivă.
Întregul articol pe https://bit.ly/2C8YEgH
