Dosarul de la Cluj, în care președintele Consiliului Județean Vrancea, Marian Oprișan, și cinci funcționari, respectiv Mircea Diaconu (decedat), Ion Costeanu, Liviu Rusu, Valeriu Iacob și Valeria Teodorescu, se apropie de final. Judecătorul de ședință a acordat termen 29 ianuarie pentru pronunțarea sentinței de fond. Gheorghe Mateuț, avocatul președintelui Consiliului Județean Vrancea, a cerut achitarea lui Marian Oprișan, după ce a demontat toate acuzațiile procurorilor DNA, el depunând la dosar concluzii scrise.
La ultimul termen al procesului, de săptămâna trecută, avocatul Gheorghe Mateuț a precizat că este important faptul că i s-a permis să depună concluzii scrise, ample. „Sper ca soluția să fie bună. Eu cred că instanța cunoaște foarte bine dosarul. Ceea ce este important este că ni se permite să depunem concluzii scrise, ample, detaliate pe fiecare act material. Ele sunt absolut indispensabile cu atât mai mult cu cât e un dosar construit pe documente. Cred că vor putea acoperi în mod eficare caracterul incomplet al concluziilor mele, care până la urmă trebuie să reprezinte o sinteză a argumentelor, care trebuie să aibă și efect persuasiv, nu numai de informare a instanței cu privire la toate aspectele de fond din materialul probator. (…) Am sperat să se procedeze la înlocuirea expertului. (…) Este permis de noul cod de procedură penală să se limiteze concluziile în sală. Judecătorul Lucian Buta este un profesionist”, a afirmat apărătorul.
La rândul său, Oprișan a afirmat în fața judecătorului că acest dosar este o jignire la adresa justiției române. „Acest dosar este, după părerea mea, o jignire adusă tuturor instanțelor și justiției din România. Jignește profesionalismul și conștiința oricărui magistrat. El s-a construit pe premise greșite, având ca țintă un singur om, subsemnatul”, a afirmat președintele Consiliului Județean.
Astfel, Marian Oprișan, prin vocea avocatului său, Gheorghe Mateuț, a combătut toate susținerile procurorilor DNA în rechizitoriul prin care a fost trimis în judecată, concluziile fiind depuse la dosar. În concluzii, acesta arată că lucrările de pietruire a drumurilor, efectuate înainte de inundațiile catastrofale din 2005 (rechizitoriul a fost întocmit după inundații, în 2006-n.r.), nu au fost finanțate cu fonduri de la bugetul de stat, așa cum eronat susțin procurorii DNA, ci în baza unui împrumut de 50 de milioane de dolari, contractat de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței de la acea vreme. „Din start, subliniem faptul că fondurile folosite pentru derularea Proiectului de pietruire a drumurilor comunale nu constituie credite bugetare deoarece ele nu erau prevăzute în buget, nu erau depozitate prin Trezorerie și operațiunile efectuate cu aceste fonduri se făceau respectându-se reguli specifice prevăzute în contractul de împrumut subsidiar încheiat între MTCT și Consiliul Județean Vrancea (…) Sursa fondurilor utilizate în desfășurarea proiectului este una certă, fiind creditul extern de 50.000.000 USD contractat cu Alpha Bank AE Sucursala Londra și garantat de către Ministerul Finanțelor Publice”, se arată în concluzii.
Potrivit avocatului, în contract se precizează clar faptul că dacă valoarea lucrărilor este mai mare decât suma alocată, diferența este suportată din fonduri proprii de Agenția de Implementare, în cazul nostru Consiliul Județean Vrancea: „Referitor la finanțare, contractul de împrumut subsidiar stabilește clar că vor fi folosite numai fondurile alocate conform acestuia, provenind din contractul de împrumut extern. În măsura în care fondurile prevăzute erau depășite, se prevedea conform art. 4.4 din contractul de împrumut subsidiar că «orice depășire a bugetului proiectului peste limita fondurilor menționate la art. 4.1 se vor suporta din sursele proprii ale Agenției de Implementare»”. Martorii chemați de procurori la audieri, și ulterior în instanță, majoritatea primari la acea vreme, au susținut că lucrările au fost executate conform standardelor.
Potrivit lui Oprișan, el nu a avut calitatea de ordonator de credite în cadrul acestui pogram, ci de conducător al Agenției de Implementare la nivelul județului Vrancea. Nici responsabilitățile în cadrul Agenției nu îi aparțineau în exclusivitate, fiind delegate către alte persoane, două la număr, membre ale instituției. „Precizez că această delegare de responsabilități a avut loc (…), fiind delegată răspunderea pentru realizarea proiectului către numiții Costeanu Ion și Rusu Liviu, iar numele acestora a fost comunicat Coordonatorului de Proiect”, se mai arată în raportul de concluzii scrise.
De asemenea, Oprișan susține că nu îi revenea obligația de a supraveghea în teren executarea lucrărilor, el fiind nevoit, potrivit legii, să deconteze contravaloarea lucrurilor efectuate. „Reamintesc că Președintelui Consiliului Județean nu îi reveneau în nici un moment obligații de a supraveghea în teren executarea lucrărilor de pietruire prevăzute în Proiect, însă acesta era obligat să procedeze la decontarea sumelor atunci când se prezentau documente justificate emise de constructor (situație de lucrări și factura fiscală). În caz contrar, neplata lucrărilor pentru care se depuseseră documente justificative ar fi constituit o încălcare a unei atribuții de serviciu. În consecință, producerea unui eventual prejudiciu, constând în sume de bani decontate pentru lucrări neexecutate, este provocată de emiterea de către executanții menționați a unor documente care se pretinde de procuror că nu atestă realitatea, prin aceasta inducând în eroare Agenția de Implementare a Proiectului. Această inducere în eroare este una dovedită prin faptul că la sfârșitul anului 2004, în urma constatării unor nereguli privind executarea lucrărilor, am constituit o comisie specială pentru a analiza situația în teren privind derularea proiectului, instituind un supra-control. În urma descoperirii lucrărilor neexecutate am solicitat în mod oficial societăților executante returnarea sumelor de bani, acestea procedând la remedierea deficiențelor sau la remiterea sumelor încasate în mod nelegal”, potrivit concluziilor.
Mai mult, Oprișan arată că procurorul DNA s-a contrazis singur atunci când a redactat rechizitoriul, o dată spunând că președintele CJ Vrancea nu a supravegheat lucrările, apoi că acesta a cunoscut că lucrările nu au fost efectuate. „Solicit instanței să constate că procurorul se contrazice în propriile sale acuzații prin aceea că, pe de o parte, îmi impută faptul că nu am procedat la supravegherea efectivă a realizării lucrărilor cuprinse în proiect și, pe de altă parte, că am cunoscut faptul că aceleași lucrări nu au fost executate. Deși acuzațiile procurorului sunt false din punct de vedere al existenței atribuțiilor de serviciu pretinse, se impune a observa carența de logică evidentă: imposibilitatea cunoașterii stadiului lucrărilor datorită nesupravegherii atrage și imposibilitatea cunoașterii faptului că actele ce atestau executarea acestor lucrări ar fi fost false. Considerăm că acest argument este deplin suficient pentru a proba lipsa elementului intelectiv, în contextul acuzațiilor aduse împotriva mea prin punctul B din rechizitoriu”.
„În schimb, procurorul în mod fățiș nu invocă probele care contribuie la dovedirea nevinovăției mele sub aspectul săvârșirii acestei infracțiuni, omițând să explice în ce mod aș fi obținut avantaje materiale unor societăți comerciale dacă la momentul decembrie 2004 am demarat proceduri în vederea constituirii unei comisii de verificare a lucrărilor efectuate în teren și în lunile ce au urmat acestui moment am solicitat societăților returnarea sumelor de bani primite pentru lucrări neexecutate”, se mai arată în notele de concluzii.
În ceea ce privește raportul de constatare financiar-contabilă întocmit de angajatul DNA Laurențiu Hanganu, Oprișan consideră că „această probă este una viciată atât sub aspectul legalității ei cât și sub aspectul aptitudinii sale de a servi la aflarea adevărului”. El arată că raportul a fost întocmit de un „nespecialist”, obiectivele fiind formulate „tendențios”. Deși președintele Consiliului Județean a formulat obiecțiuni la adresa acestui raport, acestea „nu au fost luate în considerare și au fost respinse în mod abuziv de procurorul de caz”. De asemenea, șeful administrației județene a arătat că prejudiciul indicat este nereal, având în vedere că nu a fost efectuată nicio expertiză tehnică „în construcții drumuri, de către un expert specializat în construcții drumuri, în care să se constate prin procedee tehnice specifice (măsurători, prelevare de probe din straturile de material plus în operă, verificarea compactărilor, etc.). În absența unui astfel de mijloc de probă, este absolut imposibilă probarea existenței vreunui prejudiciu”.
Cât privește achiziționarea Complexului Căprioara, Oprișan arată că infracțiunea de care este acuzat, respectiv fals intelectual, nu există, „întrucât lipsește atât latura obiectivă, cât și cea subiectivă”. Șeful administrației județene arată că adresa prin care se cereau guvernului fonduri din rezerva bugetară „nu a atestat fapte și împrejurări necorespunzătoare și a avut un caracter complet în sensul că a fost menționată destinația acelor sume în situația în care cererea se va aproba”. Potrivit acestuia, hotărârea de Consiliu Județean privind achiziționarea complexului a fost dată cu „respectarea dispozițiilor legale”. „Întreaga documentație care a stat la baza proiectului de hotărâre privind rectificarea bugetului la nivelul anului 2004 a fost prezentată în mapa consilierilor, care erau obligați să ia cunoștință de conținutul acesteia pentru a putea exprima un vot în cunoștință de cauză. Ca atare, este mincinoasă afirmația procurorului prin care sugerează că consilierii județeni nu cunoșteau problema achiziționării complexului Căprioara”, arată avocatul lui Oprișan.
Cu privire la alocarea de sume pentru întreținerea hotelului Rucăr din Soveja și a complexului Hanul dintre vii din Cîmpineanca, Oprișan arată că acuzația a fost întemeiată pe un raport al Curții de Conturi, care ulterior a fost anulat definitiv de Curtea de Apel Bacău. Prin urmare, acuzațiile nu își mai au temeiul legal. „(…) trebuie subliniat faptul că președintele consiliului județean răspunde de bunurile din domeniul public și privat, putând fi tras la răspundere în cazul în care nu ia măsuri pentru reabilitarea sau repararea acestora”, se mai arată în concluzii.
Concluziile depuse de Marian Oprișan prin avocat Gheorghe Mateuț le puteți citi AICI
