Se zice că în viață, dacă n-ai crescut un copil, n-ai sădit un pom și n-ai clădit o casă, ai trăit… degeaba. Dar ce te faci dacă după îndelungi privațiuni și sacrificii reușești să faci toate aceste lucruri și, când să-ți tragi și tu sufletul un pic, bucurându-te de ele, toate să se prefacă în scrum? O mai poți lua de la capăt? Mai găsești, la 65 de ani de exemplu, puterea de a spera că vei apuca să închizi ochii într-o altă casă care să fie.. „a ta”? Mai ai curajul de a te replia sufletește, de a privi spre viitor cu optimism, când tot trecutul material a devenit cenușă, iar tu, acum, ești doar un pensionar lipsit de puterile de altă dată? Asta i s-a întâmplat lui Costică și Păunei Cîțu, de 65, respectiv 53 de ani, din Păulești. Nenorocirea i-a lovit chiar înainte de Crăciun. „Ce-am avut, n-o să mai avem niciodată… Știu. Toată viața am muncit, și am rămas doar cu pijamalele de pe mine… De ceea, n-am altă șansă decât să rog oamenii, poate va fi cineva care să vrea să mă ajute, să-mi ridic iar măcar o cameră și-o bucătărie, să nu mai stăm pe capul altora…”, spune Costică. Cine dorește să-l ajute pe acest om îl poate contacta la telefon 0784.896.538.
Are pensie, este curat, decent îmbrăcat, educat, așa că imaginea lui, știu sigur, nu va produce aceeași impresie puternică pe care o provoacă, de exemplu, omul ce-și duce zilele adâncit în mizerie. Totuși, încercați să priviți situația acestui om dincolo de aparențe… Nenorocirea care i-a ruinat apusul vieții m-a făcut să mă gândesc că i se poate întâmpla, într-un moment nefericit, oricui. Că oricare dintre noi ne-am putea culca seara liniștiți, în patul nostru, din casa noastră, pentru care am muncit, poate, zeci de ani ca s-o cumpărăm sau s-o construim, iar a doua zi dimineața să nu mai avem nimic, nimic, nimic… Nici casă, nici haine, nici mobilă, nici încălțări, nici covoare, nici perdele, nici aragaz sau televizor, nici tacâmuri, nici cratițele în care găteam, nici actele… Nimic! Nimic altceva decât un morman de cenușă.
Pentru Costică Cîțu, nimicul acesta a însemnat și mai mult: flăcările i-au cuprins întreaga gospodărie. I-au ars porcul pe care-l crescuse, ca tot omul gospodar, să-l taie de Crăciunul care se apropia, i-au ars păsările din coteț, scrum s-a făcut tot ce strânsese sau construise într-o viață întreagă în propria curte… „S-a întâmplat anul trecut, aproape de Crăciun… Toată viața am muncit ca să-mi fac casă, o casă cum trebuie, avea șase camere, că avea și etaj, am făcut salon, bucătărie… A fost visul nostru, dorința noastră să ne construim o casă, am cumpărat terenul și am început să punem bani deoparte încă de prin 1975. Și-am muncit din greu… Nu pot să uit momentele alea… S-a întâmplat pe la 3-4 dimineața. Nici acum nu știu de ce m-am trezit și am ieșit din casă… și ardea… Am văzut flăcările care ieșeau din acoperiș. N-am putut decât să strig și să-mi scot nevasta și soacra, care trăgea să moară, din casă… Am rămas desculți, doar cu pijamalele de pe noi”, povestește bărbatul.
O viață făcută scrum, prezentată într-o știre din ziar…
Totul s-a petrecut într-o duminică spre luni. Incendiul ce a devastat viața familiei Cîțu din Păulești a ajuns la dumneavoastră, cititorii noștri, prin intermediul unei știri. Unii poate ați citit-o la cafeaua de dimineață, alții într-un moment de răgaz de peste zi, alții, deloc… Iată cum suna știrea: „O lumânare lăsată aprinsă la căpătâiul unei bătrâne bolnave ar putea fi cauza unui incendiu, care a lăsat două familii din Păulești fără acoperiș deasupra capului. Incendiul a fost anunțat la 112 luni dimineață, în jurul orei 04.40. Patru autospeciale de stins incendii, trei din cadrul Stației de Pompieri Vidra și una de la Serviciul Voluntar pentru Situații de Urgență Tulnici, s-au deplasat la fața locului pentru a stinge flăcările ce se manifestau la locuința lui Costică C. și a vecinului său, Vasile S.. «La sosirea forțelor de intervenție la fața locului, incendiul se manifesta la două locuințe și anexe gospodărești, pe o suprafață totală de circa 200 metri pătrați», se arată într-un comunicat al ISU Vrancea. Costică C. le-a spus pompierilor că i-au ars inclusiv documentele personale, dar și bani, respectiv 750 de euro și 2.000 de lei, pe care îi păstra în casă în caz de vreun necaz, mai ales că soția sa era bolnavă. De la gospodăria sa, vântul a mutat flăcările și la locuința lui Vasile. «Incendiul a fost lichidat în limitele găsite, salvându-se o parte a locuinței la care s-a propagat incendiul și împiedicându-se extinderea la gospodăriile învecinate. La fața locului s-a deplasat și un echipaj SMURD din cadrul Stației de Pompieri Vidra, însă, din fericire, nu au fost persoane care să necesite asistență medicală. În urma verificărilor efectuate, s-a constatat că, cel mai probabil, evenimentul s-a produs în bucătăria primei locuințe, din cauza unei lumânări aprinse nesupravegheate», se mai arată în același comunicat. Gospodarii nu au suferit răni în urma evenimentului nefericit. Chiar și femeia la căpătâiul căreia fusese aprinsă lumânarea, a fost scoasă din casă la timp. «Din cercetarea pe care am făcut-o la fața locului a rezultat că o lumânare lăsată aprinsă ar fi fost cauza incendiului. Într-adevăr femeia era bolnavă și se poate ca rudele să fi lăsat lumânarea, de frică să nu se întâmple ceva și să nu prindă lumină, așa cum este tradiția la țară. Nu au fost victime. Casa bătrânilor a ars în totalitate. La vecini am reușit să salvăm o parte din casă», a declarat Dănuț Soare, viceprimarul comunei Păulești”.
Au trecut aproape patru luni de atunci, și pariez că toți cei care am citit această știre, am uitat-o în clipele următoare… Că niciunul nu ne-am gândit vreun moment ce-or fi făcut acești oameni. Din ce-or fi trăit? Unde s-or fi adăpostit? Dacă a putut sau ba, să meargă viața lor, înainte…
Un necaz nu vine niciodată singur…
…fapt ce s-a adeverit în familia Cîțu la câteva zile după incendiu. Costică, Paulina și mama acesteia, precum și fata cu handicap pe care o luaseră sub aripa lor de la Căminul Atelier Odobești, au primit găzduire în casa unicului fiu, când au trebuit să facă față și unei înmormântări. „A murit soacră-mea. Vă dați seama, noi nu mai aveam nimic, nici bani, nici acte, nici nimic din ce pregătiserăm. Cu ce să facem înmormântarea? Ne-a ajutat primăria cu 1000 de lei, ne-am împrumutat… să facem totul după datină”, își spune, omul, necazul.
Mai mult, soția s-a îmbolnăvit și, pe lângă depresia cauzată de pierderea locuinței, a trebuit să suporte și o intervenție chirurgicală. „De la incendiu încoace stăm într-o cameră la băiat, dar este greu, are familia lui, doi copii, ies discuții… De aceea vreau să rog pe toată lumea care ar putea, să ne ajute să ne ridicăm iar o cameră, două… Nu mai putem avea ce-am avut, dar măcar o cameră a noastră… Știu că toate sunt scumpe, poate ne-ar ajunge la cam 10 mii de lei plus mâna de lucru, dar măcar ar fi a noastră, n-ar mai trebui să stăm pe capul nimănui”, a explicat Costică Cîțu.
O pensie și o leafă de asistent personal
Cu cinci ani în urmă, Costică Cîțu a ieșit la pensie, după o viață de muncă. Spune că a lucrat cinstit și din greu tocmai ca să-și îndeplinească visul de a avea o casă și o gospodărie în care familia sa să trăiască în rând cu lumea. „Am lucrat ca șofer la Propecțiuni geologice, la IELIF Vrancea, Intreprinderea de construcții și drumuri forestiere Piatra Neamț, după care ne-a preluat Buzăul… Am beneficiat și de grupă de muncă, de aceea am ieșit acum cinci ani la pensie. Nevasta mea a fost casnică, am avut doar băiatul, că fata ne-a murit… Acum câtva timp am luat pe lângă casă o fată de la Căminul de la Odobești, și de atunci este asistentul ei personal. Ne-a fost milă de ea…am luat-o pe lângă noi și ne-am atașat de ea. Acum, nu știu cum să ne mai descurcăm…”, a explicat bărbatul.
Este mai mult decât evident că se simte extrem de jenat să ceară ajutor semenilor, când toată viața lui nu a cerut nimic, de la nimeni. Nici în cele mai negre visuri nu i s-a arătat coșmarul care avea să-i întunece zilele tocmai când a ajuns la pensie, când neputința fizică provocată de boli precum hernie de disc și osteoporoză, nu-i mai permite să facă mare lucru. „Am rămas doar cu pensia mea și salariul neveste-mi de asistent personal. Ar fi fost suficient pentru noi, dacă nu ne ardea casa… Dar să mai construim ceva din banii ăștia, este imposibil… de când s-a întâmplat nenorocirea, am coșmaruri aproape în fiecare noapte… Mă lupt cu focul nopțile, asta fac de atunci…”, spune Costică Cîțu.
Mai există speranță?
Costică vrea să creadă că da, există speranță! Să creadă într-o nouă șansă, dăruită de oamenii care l-ar putea ajuta, este tot ce-i mai dă puterea de a trece peste încă și încă o zi. Se agață de speranța că aflându-i necazul, se va găsi cineva cu suflet care să-i doneze bani sau materiale de construcții din care să-și clădească o nouă locuință, cât de modestă.
Cine dorește să pună fie și numai o cărămidă la temelia unei noi case pentru încercata familie a acestui om, îl poate contacta direct la numărul de telefon 0784.896.538.
