Directorul Ateneului zice că e sătul de atâta muzică americană. După care spune că „Delmar” a devenit un festival de brand. Åži prin brand nu înțelege nici aruncător de proiectile, nici proiectil aruncat cu această armă, după cum găsim explicația în DEX, dar nici lovitură de pumn, după cum explică acest cuvânt dicționarul de argou. Nu, Gheorghiță înțelege marcă, prestigiu, dar în loc să folosească un termen românesc, a ales un englezism. Ceea ce nu denotă consecvență în convingeri, ci mai mult un speech (o, vai!) de fațadă. Pe de altă parte, influențele muzicale, inclusiv în industria românească de profil, sunt cosmopolite, că doar de aia a căzut Zidul. Dar suntem convinși că știți asta, doar sunteți director de nota 10, nu-i așa ?
