PENITÉNŢĂ, penitențe, s. f. 1. (În practicile creștine) Pedeapsă pe care și-o impune cineva sau pe care i-o dă cuiva preotul la spovedanie, pentru ispășirea păcatelor; canon, p. ext. privațiune (de ordin fizic, material); viață aspră pe care și-o impune cineva. 2. (Livr.) Pocăință. – Din lat. poenitentia, fr. pénitence, it. penitenza.
Sursa: DEX ‘98 (1998)
PENITÉNŢĂ s. (înv.) podvig., căință, condamnare, mustrare, osândă, părere de rău, pedeapsă, pocăință, regret, remuș.
Sursa: Sinonime (2002) |
