Violeta Toma are 23 de ani și-o boală gravă: tumoră la hipofiză. Acum un an, când a aflat, nu a putut să creadă că tocmai ei, o fată perfect sănătoasă până atunci, i se poate întâmpla așa ceva. Terminase Åžcoala postliceală sanitară „Carol Davila” și spera să ajungă să profeseze într-un spital. În spital a ajuns, însă nu pentru a aduce alinare suferinzilor, ci pentru a începe o luptă încrâncenată, pe viață și pe moarte, cu propria sa boală. „Când am aflat diagnosticul, am refuzat să cred că este adevărat! Am văzut mereu cazuri de copii și tineri cu cancer, în ziare sau la televizor, dar am zis că niciodată, niciodată noi nu vom putea păți așa ceva. A fost un șoc…”, a spus Lorica Toma, mama Violetei. Într-un an, tânăra a suportat două intervenții chirurgicale pe creier și acum are nevoie de 45 de mii de euro pentru un tratament special de radioterapie pentru care are programare pe 18 februarie la Institutul „Curie” din Paris, Franța. Cine dorește să o ajute poate depune orice sumă de bani în contul Violetei, deschis la Banca Transilvania, filiala Vrancea, în lei: RO 49 BTRL 0400 1201 L 37224 XX. Mama fetei poate fi contactată direct la numărul de telefon 0726.183.877.
Se zice că Dumnezeu nu-ți dă niciodată mai mult decât poți duce. Iar tu, ca adult, ca părinte, simți că nimic nu e prea mult, prea greu, că poți muta munții din loc, că poți purta în spate toată povara pământului, dacă de asta e nevoie, ca puiului tău să-i fie bine. Îl înconjori cu toată dragostea ta. Îi pândești primul gângurit, întâiul zâmbet. Te bucuri de primul său pas. Te doare fiecare scâncet. Iar primul dințișor e o sărbătoare a inimii tale, de neuitat. Îl privești cum doarme, cum se joacă, cum învață și cum crește, crescând și tu odată cu el și învățându-l zi după zi, an după an, armonia împlinirii și devenirii lui ca om… Åži când în sfârșit tinerețea copilului tău ți se dăruiește ca o recompensă divină a tuturor strădaniilor tale, când în sfârșit îl vezi cu studiile finalizate, sănătos și nerăbdător în fața atâtor visuri de împlinit, te simți binecuvântat… fericit!
Copilul tău, miracolul vieții tale! Cum să crezi că acesta poate fi atât de crunt lovit? Cum să crezi că ce-ți spune, la un moment dat, omul în halat alb din fața ta, într-un cabinet medical, se întâmplă în trupul puiului tău? Mintea ta, întreaga ta ființă respinge literele adunate într-un diagnostic de neconceput – tumoră, pus ca un stigmat nemeritat pe trupul, pe viața puiului tău! Da, ai văzut, da, ai citit, ai auzit despre copii chinuiți de această boală, dar ei au fost întotdeauna alții, și nu al tău! Al tău nu poate fi așa bolnav niciodată, niciodată, niciodată… Åži-ți vine să urli și să răscolești cerul și pământul numai ca să-ți spună cineva că știți, nu e adevărat, a fost o greșeală, o eroare, o glumă proastă, o poantă macabră… „Violeta n-a fost bolnavă niciodată în viața ei! Când mi s-a spus ce are, am suferit un șoc! Acum un an și ceva în urmă, când am auzit că fata mea are tumoră ventricul III, adică o tumoră pe hipofiză, am zis că nu se poate! Noi nu putem păți așa ceva! Refuzam pur și simplu să cred că există acest diagnostic. Nu mai știam ce-i cu mine, nu mă puteam abține să nu plâng, plângeam să nu mă vadă ea, la serviciu, pe la prieteni… și nopțile, după ce eram sigură că toți dorm… Violetei nu am putut să-i spun. Am crezut că dacă-i spun, mă va urî. M-am încăpățînat să cred că nu-i adevărat, am zis să aștept să mergem la București, convinsă că acolo se va dovedi că a fost o greșeală, că diagnosticul acela nu e adevărat”, a spus Lorica, mama Violetei.
Internări, zeci de analize, prima operație
Familia Violetei nu s-a confruntat niciodată cu ceva atât de grav. Oameni obișnuiți, ei își vedeau de viață încercând să se mențină în limitele unei existențe ca a oricărui om decent. Lorica și soțul ei erau mândri de cele două fete. Învățau bine, iar Violeta, ca și sora sa, dorea să devină asistent medical. Drept urmare, s-a înscris la Åžcoala postliceală sanitară „Carol Davila”. Avea 20 de ani când firescul funcționării trupului ei a fost întrerupt. Nici prin vis nu le-ar fi trecut însă, ei și alor săi, că este vorba de altceva, decât de o dereglare. „La 20 de ani, am rămas fără menstră. Am mers la ginecolog, care a bănuit că este ceva endocrin și un an și jumătate am făcut tratamentul prescris, fără niciun rezultat. Eram în anul II de postliceală și începusem să am dureri foarte mari de cap, zi și noapte. Dureri insuportabile. Începuseră să mă doară și ochii și oboseam foarte repede. Când veneam de la școală simțeam că mă prăbușesc de oboseală, dar cum era vară, am pus-o pe seama căldurii”, povestește Violeta.
Mama ei consideră că în vara anului 2011 a avut noroc de un medic din Iași care, după ce a consultat-o pe tânără, i-a întrerupt tratamentul endocrin și i-a repetat o serie de analize. „Pe 29 decembrie 2011 Violeta a făcut un RMN și am văzut negru pe alb concluzia medicului radiolog: tumoră ventricul III. Pe 5 ianuarie 2012 am mers cu rezultatul la medic, care a vrut să mă menajeze și mi-a spus că trebuie să se mai consulte cu un specialist. A intermediat pentru noi la Institutul Parhon București, unde Violeta să poată fi din nou evaluată endocrin. Dar acolo mi s-a spus că are tumoră pe hipofiză și ne-a trimis la Spitalul «Marie Curie»”, a explicat Lorica.
Violeta a aflat ce diagnostic are înainte de prima operație, ce a avut loc pe 22 februarie 2012. Pentru că mama ei nu a putut să i-l spună, l-a aflat direct de la medic. A fost un șoc cumplit și pentru ea, însă a îmbrățișat speranța că în urma intervenției chirurgicale, se poate face bine. „La prima operație i s-a făcut o decompresie a creierului. I s-a scos jumătate din volumul tumorii și i s-a dat drumul lichidului rahidian să circule”, zice Lorica. Au sperat că totul va fi bine, iar fata, cu multă ambiție, a reușit să absolve Åžcoala postliceală cu succes.
A doua operație și tăvălugul suferințelor
Pe parcursul anului trecut, Violeta a fost permanent în atenția medicilor de la Institutul Parhon, dar și de la Spitalul „Maire Curie” din București. La un moment dat însă, după un test IRM, s-a constatat că tumora începe din nou să crească. Pe 13 septembrie tânăra a fost supusă unei a doua intervenții chirurgicale prin care i s-a scos aproape toată tumora. „I-a rămas un rest milimetric care, ni s-a spus, poate fi eliminat complet doar prin radioterapia pe care trebuie să o facă la Paris și care costă 45 de mii de euro… În schimb, în cea de-a doua operație i-au atins centrul setei, al foamei așa încât Violeta nu mai simțea nevoia de a bea apă și de a mânca. Recuperarea a fost extrem de greoaie, cu stări febrile, își pierdea memoria, ajunsese pe jumătate legumă. Pentru că nu bea apă se deshidrata cerebral și a fost la un pas de hemoragie la creier. Am ajuns cu ea, pentru evaluare endocrină, la Iași, la Spitalul «Sfântul Spiridon» pentru că medicul ei curant de la Institutul Parhon a plecat în străinătate și nu s-a mai întors. Acolo i-au făcut iar teste, analize și s-a constatat că făcuse un dezechilibru electrolitic. Pentru că nu se hidrata, i se atrofiau celulele nervoase. Nu se mai mișca, îi înțepenau mușchii. Până nu i-a explicat amănunțit doctorul la ce se expune dacă nu începe să bea apă, Violeta nu înghițea mai mult de două guri. Se dereglase glanda suprarenală și, post operator, a făcut și un diabet insipid”, povestește, cu lacrimi în ochi, mama fetei.
Cu răbdare multă, voință și medicație adecvată, Violeta a început să-și revină. Dragostea cu care este permanent înconjurată de ai săi au făcut-o să privească viitorul cu optimism. Totuși, cele ce i s-au întâmplat în doar un an de zile, faptul că din pricina tratamentelor a luat substanțial în greutate și sunetul telefonului care o anunță, de foarte multe ori pe zi, că este timpul să-și ia medicamentele o aruncă, uneori, în brațele depresiei.
Viitorul poate fi cumpărat cu 45 mii euro
Medicul care a operat-o pe Violeta a fost cel care le-a spus clar că este neapărat ca fata să facă radioterapie în străinătate, fiind vorba de un tratament mai special decât radioterapia obișnuită, și care se face doar în câteva țări. „Ne-a ajutat să trimitem documentația în Franța, la Institutul Curie, și ne-a venit programarea. Pe 18 februarie trebuie să fim acolo. Totul costă, însă, 45 de mii de euro. Dacă nu face acea radioterapie, ni s-a explicat că tumora se va reface. Ori așa, poate fi complet extirpată și Violeta se poate face bine. Este singura șansă”, a explicat Lorica, spunând că nu are de unde să adune acești bani. Cheltuielile impuse de boala fetei sale, de până acum, au fost un efort supraomenesc și spune că n-ar fi reușit fără ajutorul rudelor, cunoștințelor și a unui împrumut în bancă pentru care urmează să plătească rate ani de-acum înainte.
Lorica lucrează ca vânzătoare într-un magazin din Focșani, unde câștigă 640 lei lunar. Iar soțul ei, care din ianuarie a intrat în șomaj pentru că firma la care lucra a dat faliment, va primi, din februarie, o indemnizație de aproximativ 500 de lei. Oameni simpli, confruntați cu o dramă a cărei rezolvare le depășește, evident, puterile, ei se agață cu disperare de înțelegerea și solidaritatea celor ce sunt, la fel ca ei, părinți. Åži nu numai. Orice leu donat în contul Violetei, contează enorm! Oricine dorește să o ajute, poate depune orice sumă de bani, în contul deschis la Banca Transilvania, filiala Vrancea, în lei: RO 49 BTRL 0400 1201 L 37224 XX. Mama fetei poate fi contactată direct la numărul de telefon 0726.183.877.
