Alături de medicamentele recomandate de medicii specialiști, plantele pot lupta adeseori cu succes împotriva bolilor cronice și unor afecțiuni trecătoare.
Printre plantele des folosite în medicină naturistă și cu variate efecte benefice în unele afecțiuni se află și sunătoarea. Sunătoarea (Hypericum perforatum), numită în limbaj popular și pojarniță, drobișoară sau nerujă, crește spontan în zonele deluroase și de munte, pe pajiștile însorite. Este ușor de recunoscut prin tulpinile drepte cu frunze mici rotunjite și mai ales prin inflorescențele alcătuite din flori mici galbene cu stamine strălucitoare în aceeași nuanță.
Cele mai căutate sunt florile ei, dar se folosesc cu efecte foarte bune și tulpinile cu frunze. Sunătoarea se folosește atât sub formă de ceaiuri, dar și sub formă de tincturi sau cataplasme. Principiul activ de bază al acestei plante este hipericina, o substanță brun-roșiatică, ce se poate observa chiar atunci când strivim în mână aceste flori.
Datorită și celorlalți compuși (colină, rezine, uleiuri volatile, flavonozide, fitonicide și beta-caroten), sunătoarea este folosită cu foarte bune rezultate în diverse afecțiuni precum: alergii, eczeme, iritații și alte afecțiuni ale pielii, afecțiuni dentare (gingivite, afte și răni la nivelul cavității bucale, abcese dentare), gastrice și de vezică biliară și afecțiuni nervoase.
Pot fi ameliorate și vindecate cu ajutorul extractului și uleiurilor de sunătoare: migrenele, nevralgiile, stările de amețeală și vertij, stările de depresie și de anxietate, atacurile de panică, tulburările emoționale puternice. Tinctura, infuzia, uleiul și unguentul de sunătoare sunt principalele forme sub care se utilizează această plantă medicinală.
