M-am săturat să cer iluzii
De la catedra circumcisă
Decapitată de confuzii
În care eu sunt o proscrisă.
M-au incizat de demnitate
Chirurgi cu studii pe la ruși
Suntem de-acum pe vindecate
Golani citiți dar cu mănuși.
Scriam cu cretă de onoare
Chiar o purtăm aici în sân,
M-au operat chiar în salvare
Åži de mândria de român.
Am pus copiii să citească
De munte ,de copac, de cer
Sperăm că ei să se trezească
În definiții de echer…
Acuma fiindcă la paradă
Scoți din dulap ce-i mai frumos
Mi-a mai rămas să ies în stradă
Să strig lozinci …Dar ce folos…!?!
Åži dacă toamna-i de ocară
Åži-n iarnă ne-am băgat cu toți
Măcar să strig de tine țară
Să te salvez de viespi și hoți.
Am scris-o cu durere și sete! Așa am simțit!
Lucica Nistor
