Printre puținele oaze de verdeață din municipiu, de când Piața Unirii și Grădina Publică, din centrul orașului, au devenit șantiere, Parcul „Nicolae Bălcescu”, de pe Bulevardul Gării, a rămas singurul refugiu pentru focșănenii dornici de plimbare. Puțini dintre cei care se plimbă pe aleile Parcului Bălcescu știu însă istoria acestui loc de promenadă, construit după anul 1950, pe terenul unui mare moșier armean de la începutul secolului al XX-lea. Chiar dacă locul este încărcat de istorie, din păcate, uneori, generația de astăzi nu știe să-i aprecieze valoarea, dovadă fiind vandalizarea în urmă cu câteva zile, a bustului marelui istoric care dă numele parcului.
Cel care ne va însoți într-o călătorie în timp, pentru a revedea cum a luat ființă parcul de pe B-dul Gării este Florin Dîrdală, arhivar la Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale. Chiar dacă a fost amenajată mult mai târziu decât cea din centrul orașului, cea de-a doua grădină publică a orașului rămâne locul preferat al focșănenilor care vor să „guste” ceva verdeață, într-un șantier urban. Ceea ce știu însă puțini dintre cei care se plimbă pe aleile Parcului Bălcescu este istoria terenului, care la mijlocul se-colului trecut, pe când orașul nostru era capitala regiunii Putna, a fost confiscat de la o mare și bogată familie de armeni: familia Ferhat. În actul de preluare se specifică, într-un elan tipic comunist, că se expropriază terenul de 20.000 mp, întrucât proprietarii lui manifestă dispreț față de locuitorii orașului, cultivând acea suprafață situată în centrul urbei cu… porumb sau legume. „Membrii familiei Ferhat au fost stăpânii unei averi formidabile, adunată din generație în generație, încă din secolul al XVIII-lea. Proprietari și negustori, ei au fost cei care în secolul al XIX-lea au vândut case în Focșani lui Gheorghe Apostoleanu (fosta Secție de Reumatologie), familiei Å¢ăranu (actualul sediu al Inspectoratului de Jandarmi ), lui Grigore Pruncu (actualul restaurant Wasserman). Chiar și clădirea Direcției Agricole a fost construită pe locul unei vechi proprietăți a familiei Ferhat, iar casa si-tuată peste drum, este vechea și impunătoarea locuință a aceleeași familii”, spune Florin Dîrdală, de la Arhive.
Aceeași familie a avut rădăcini puternice și în împrejurimile orașului Panciu, unde deținea suprafețe conside-rabile de plantații viticole. Suprafețe forestiere și arabile de ordinul miilor de hectare le posedă însă în apropierea orașului Focșani, la Dălhăuți și Cârligele, precum și la Slobozia Ciorăști.
Armenii, ctitori de biserici
În anul 1869, frații Ferhat Iacob și Åžtefan și-au împărțit întreaga avere moștenită, lui Åžtefan Ferhat revenindu-i cele câteva hectare, unde după anul 1950 se va construi parcul „Nicolae Bălcescu”. Soția sa, Sima Ferhat, fostă Caramalău, era fiica celui care a vândut Prefecturii județului Putna, la un preț favorabil, un hotel din Focșani, situat pe actualul loc al Palatului Administrativ. Acest hotel a fost prima clădire cumpărată de stat, care care a adăpostit atât autoritățile administrative cât și cele juridice ale vremii. În locul acestei construcții, s-a ridicat în perioada 1911-1913 o modernă și impunătoare clădire vizibilă și astăzi, destinată a adăposti instituția administrativă supremă a județului: Prefectura Putna. „Alungați și foarte criticați de regimul comunist, familia Ferhat și toate celelalte familii vechi și bogate ale comunității armene n-ar trebui judecate prea aspru de contemporani. Au fost într-adevăr neînchipuit de bogați, dar au fost și ctitori de biserici, oameni civilizați, cultivați și uneori chiar binefăcători ai orașului. Mai ales când au permis Primăriei Focșani să lărgească una dintre cele mai importante străzi ale orașului”, relatează Florin Dîrdală.
Primele birje din Focșani, pe „Strada Garei”
O dată cu construcția Gării Focșani, s-a constatat că strada ce făcea legătura cu clădirea gării și cimitirul armenesc era strâmtă și de aceea a început un amplu proces de extindere, aceasta fiind prima arteră focșăneană sistematizată printr-un lung și anevoios șir de exproprieri, în timpul primarului Gheorghe Orleanu. Văzând efortul Primăriei Focșani de a înfrumuseța o parte a orașului, care coincidea de altfel și cu zona în care prosperase comunitatea armeană, familia Ferhat a cedat de bună voie și fără plată, o suprafață conside-rabilă de teren pentru ali-nierea și lărgirea până la nivelul actualului traseu a respectivei străzi. Astfel, avea să se nască cel mai frumos și modern bulevard al urbei. „Strada Garei” nu va fi doar în atenția comunității armene, ci și a autorităților locale, fiind unul dintre primele bulevarde ale orașului, acoperit cu bazalt artificial, învelit apoi cu piatră cubică, în 191,1 și primul bulevard iluminat cu electricitate după deschiderea uzinei electrice a orașului, în 1912.
Înaintea primului război mondial și pe toată perioada interbelică, bulevardul a purtat numele omului politic Lascăr Catargiu, iar după anul 1948 s-a numit Bulevardul Karl Marx. O dată cu lărgirea, pietruirea și iluminarea sa, bulevardul a devenit principala zonă de promenadă a orașului. Tot pe această șosea s-a constituit, pentru prima dată în Focșani, un serviciu de birje și s-a stabilit o taxă fixă pentru o cursă cu birja, de la gară în oraș.
Bazin central cu cinci amfore
În anul 1951, Întreprinderea Regională de Construcție Locală Focșani a întocmit un memoriu justificativ, prin intermediul căruia a arătat faptul că în acest oraș, devenit centru politic și administrativ al Regiunii Putna, se preconizează o aglomerare accentuată de populație. „În aceste condiții, spațiul verde și de odihnă format dintr-o grădină publică mică, era insuficient chiar și pentru populația de mai înainte, așa că se impunea mărirea lui, în raport cu suprafața orașului și numărul populației. Sfatul popular orășenesc Focșani a decis că terenul cel mai potrivit pentru amenajarea unui astfel de spațiu verde era fosta grădină Ferhat, din centrul orașului”, rememorează arhivarul Florin Dîrdală. S-au mai precizat în memoriu că accesul publicului se va face prin trei intrări, iar cea principală era situată în strada Republicii. De asemenea, arborii ce urmau să fie plantați erau circa 80% foioase, iar pentru ozonarea aerului și în scop ornamental 20% conifere. Arborii foioși au fost aduși dintr-o pădure din apropiere de Buciumeni, Tecuci, iar coniferii de la Soveja. În memoriu se mai spunea că se vor planta 21 de specii de arbori, 27 specii de arbuști și 4 specii de arbuști urcători.
Pentru o completare a umidității aerului și pentru ornamentație, urma să se construiască un bazin central și cinci amfore, repartizate în cinci ronduri. Gardurile vor fi compuse din șipci, urmând ca pe viitor să fie făcute din beton sau cărămidă. Pe măsura finalizării lucrărilor și terminării plantațiilor, s-au construit și băncile necesare, până la limita de 134 de bucăți. Valoarea proiectului a fost estimată la 109.000 lei, cu bani din bugetul orașului Focșani. Câțiva ani mai târ-ziu, în mijlocul grădinii s-a ridicat și bustul marelui istoric Nicolae Bălcescu. Monumentul din piatră pe un soclu de beton este opera sculptorului Octav Iliescu și a fost înălțat în anul 1961.
„Un loc de plimbare în oraș”
Tineri ținându-se de mână, sau bunici cu nepoței se plimbă prin Parcul Bălcescu, bucurându-se de răcoarea și verdeața din această grădină publică. „E singurul loc unde putem să ieșim la plimbare în acest oraș, până va fi gata Piața Unirii. Nu e chiar așa frumos amenajat, dar măcar putem să ne refugiem undeva”, ne-a spus focșăneanul George Mihaiu. „Ieșim în fiecare sfârșit de săptămână cu nepoțelul în parc. Din păcate, locul e cam lăsat de izbeliște, nu există un loc de joacă așa cum trebuie pentru copii. Dar noi suntem mulțumiți că măcar există”, ne-a declarat și Ioana Necula, care se plimba pe aleile parcului împreună cu un nepoțel.
Alți focșăneni sunt indignați că bustul istoricului Nicolae Bălcescu a fost vandalizat, capul statuii fiind spart. „Este regretabil că nu știm să ne respectăm valorile și să le apărăm. Bustul istoricului însemna ceva pentru trecutul, dar și viitorul acestui oraș, dar vandalii ce să știe…”, ne-a spus și Marius Marin, care locuiește în zona Gării.
