„Iisus a ieșit cu ucenicii Lui dincolo de pîrîul Cedrilor, unde era o grădină, în care a intrat El și ucenicii Săi. Iar Iuda vînzătorul cunoștea acest loc, pentru că adesea Iisus și ucenicii Săi se adunau acolo. Deci Iuda, luînd oaste și slujitori, de la arhierei și farisei, a venit acolo cu felinare și cu făclii și cu arme. Iar Iisus, știind toate cele ce erau să vină asupra Lui, a ieșit și le-a zis: Pe cine căutați? Răspuns-au Lui: Pe Iisus Nazarineanul. El le-a zis: Eu sunt. Iar Iuda vînzătorul era și el cu ei.(…) Åži L-au dus întîi la Anna, căci era socrul lui Caiafa, care era arhiereu al anului aceluia. Åži Caiafa era cel ce sfătuise pe iudei că este de folos să moară un om pentru popor.” (Ioan 18, 1-14)
În Vinerea Mare, Mîntuitorul nostru Iisus Hristos a fost condamnat la moarte pe cruce. Ostașii l-au scos afară legat de mîini: „Åži ostașii, împletind cununa din spini, I-au pus-o pe cap și L-au îmbrăcat cu o mantie purpurie. Åži veneau către El și ziceau: Bucură-te, regele iudeilor! Åži-I dădeau palme. Åži Pilat a ieșit iarăși afară și le-a zis: Iată vi-L aduc pe El afară, ca să știți că nu gă-sesc în El nicio vină. Deci a ieșit Iisus afară, purtînd cununa de spini și mantia purpurie. Åži le-a zis Pilat: Iată Omul! Cînd L-au văzut deci arhiereii și slujitorii au strigat, zicînd: Răstignește-L! Răstignește-L! Zis-a lor Pilat: Luați-L voi și răstigniți-L, căci eu nu-I găsesc nicio vină. Iudeii i-au răspuns: Noi avem lege și după legea noastră El trebuie să moară, că S-a făcut pe Sine Fiu al lui Dumnezeu. Deci, cînd a auzit Pilat acest cuvînt, mai mult s-a temut. Åži a intrat iarăși în pretoriu și I-a zis lui Iisus: De unde ești Tu? Iar Iisus nu i-a dat niciun răspuns. Deci Pilat i-a zis: Mie nu-mi vorbești? Nu știi că am putere să Te eliberez și putere am să Te răstignesc? Iisus a răspuns: N-ai avea nicio putere asupra Mea, dacă nu ți-ar fi fost dat ție de sus. De aceea cel ce M-a predat ție mai mare păcat are. Pentru aceasta, Pilat căuta să-L elibereze; iar iudeii strigau zicînd: Dacă Îl eliberezi pe Acesta, nu ești prieten al Cezarului. Oricine se face pe sine împărat este împotriva Cezarului. Deci Pilat, auzind cuvintele acestea, L-a dus afară pe Iisus și a șezut pe scaunul de judecată, în locul numit pardosit cu pietre, iar evreiește Gabbata. Åži era Vinerea Paștilor, cam la al șaselea ceas, și a zis Pilat iudeilor: Iată Împăratul vostru!. Deci au strigat aceia: Ia-L! Ia-L! Răstignește-L! Pilat le-a zis: Să răstignesc pe Împăratul vostru? Arhiereii au răspuns: Nu avem împărat decît pe Cezarul. Atunci L-a predat lor ca să fie răstignit. Åži ei au luat pe Iisus și L-au dus ca să fie răstignit. Åži ducîndu-Åži crucea, a ieșit la locul ce se cheamă al Căpățînii, care evreiește se zice Golgota, unde L-au răstignit, și împreună cu El pe alți doi, de o parte și de alta, iar în mijloc pe Iisus. Iar Pilat a scris și titlu și l-a pus deasupra Crucii. Åži era scris: Iisus Nazarineanul, Împăratul iudeilor!”. Fiul lui Dumnezeu a fost răstignit în vîrful Golgotei între doi tîlhari, unde a fost adăpat cu fiere și oțet, unde a făgăduit tîlharului raiul, unde a încredințat pe Maica Sa ucenicului Ioan, zicînd apoi: „Săvîrșitu-s-a!”, adică s-a împlinit scriptura. Tatăl ceresc a arătat mila Sa mai mare față de om decît de Fiul Său pe care L-a jertfit. Dumnezeu Tatăl n-a îngăduit pe Avraam să jertfească pe fiul său Isaac, dar El jertfește pe Fiul Său Iisus pentru mîntuirea omului. Dumnezeu s-a milostivit de copilul unui om, dar pe Fiul Său nu L-a cruțat și L-a lăsat să moară pentru noi toți. Desăvîrșită smerenie a lui Dumnezeu, aceasta a fost voința Tatălui pentru Fiul, mare fiind mila Sa. „După ce au răstignit pe Iisus, ostașii au luat hainele Lui și le-au făcut patru părți, fiecărui ostaș cîte o parte, și cămașa. Dar cămașa era fără cusătură, de sus țesută în întregime. Deci au zis unii către alții: Să n-o sfîșiem, ci să aruncăm sorții pentru ea, a cui să fie; ca să se împlinească Scriptura care zice: «împărțit-au hainele Mele loruși, și pentru cămașa Mea au aruncat sorții».” În Grădina Ghetsimani Îl vedem atât ca Dumnezeu, cât și ca om. Cine poate să povestească și să prețuiască cu dreptate suferințele lui Hristos din noaptea aceea cumplită, dinainte de răstignirea pe Cruce, suferința sufletului și a trupului? În clipa când El a strigat, pentru a treia și ultima oară, „Facă-se voia Ta”, pacea s-a sălășluit în sufletul Său. Această pace L-a sporit pe El în cinste, ceea ce i-a supărat pe iudei și l-a făcut pe Pilat să se minuneze. El Åži-a dat trupul în Voia Tatălui Său, tot așa cum, puțin mai târziu, Åži-a dat sufletul în mâinile Tatălui Său. El Åži-a supus în întregime voia Sa omenească Voii Dumnezeiești a Tatălui Său ceresc. Nedorind rău niciunui om, Mielul cel cu înțelepciunea întreagă, a căzut în genunchi sub greutatea Crucii pe drumul spre Golgota. Nu lemnul Crucii era atât de greu, ci păcatele lumii; păcatele care, împreună cu trupul Său, urmau să fie răstignite pe lemnul Crucii. Chiar și de pe Cruce, El a lucrat pentru binele tuturor, chiar și pentru binele celor care L-au răstignit pe Cruce. El a făcut tot ceea ce putea să facă pentru ei, în durerile răstignirii: El le-a iertat păcatele : « Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac!” » (Luca 23:34).
Să mărturisim numele Domnului!
Să ne pocăim ca tâlharul de pe cruce și să-L slăvim pe Fiul lui Dumnezeu, precum sutașul lui Pilat, de sub Cruce; și fiecare, dimpreună cu sfinții noștri frați și surori, să fim izbăviți de la moarte prin suferințele lui Hristos, curățiți prin Preacuratul Său sânge, să fim îmbrățișați de mâinile Sale sfinte, întinse, și să ne învrednicim de Împărăția Lui fără de moarte. Pentru că cei ce vor fi fără băgare de seamă față de acestea, vor rămâne în această viață și se vor sălășlui dimpreună cu tâlharul nepocăit, departe, departe de tot de fața lui Dumnezeu. Să ne plecăm întru mărire înaintea sufe-rințelor Domnului, înaintea Celui răstignit pe Cruce pentru noi, păcătoșii. Să mărtu-risim și să slăvim Numele Său cel sfânt. Slavă și laudă Lui: Omului adevărat și Dumnezeului adevărat, dimpreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt – Treimea cea deoființă și nedespărțită, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
