În această lună, în ziua a treisprezecea, pomenirea sfântului mucenic Artemon.
Sf. Mucenic Artemon s-a născut din părinți creștini, în Laodiceea, Siria, în prima jumătate a secolului al III-lea. Încă de mic s-a pus în slujba bisericii, fiind cititor timp de 16 ani.
Pentru râvna sa Episcopul Sisinius l-a hirotonit diacon. Sf. Artemon și-a îndeplinit și această datorie cu fervoare și conștiinciozitate timp de 28 de ani după care a fost făcut preot. Ca preot Sf. Artemon a slujit Biserica creștină 33 de ani, ducând numele creștinismului printre păgâni. Când împăratul Dioclețian (284-305) a început persecuția îngrozitoare împotriva creștinilor, Sf. Artemon era deja bătrân. Împăratul a scos un edict prin care îi obliga pe creștini să jertfească la idoli.
Sf. Sisinius, știind de amenințarea sosirii comandorului militar Patricius în Laodiceea, au mers împreună cu Preotul Artemon și alți creștini la templul zeiței Artemis, unde au zdrobit și au dat foc idolilor, făcîndu-i una cu pământul.
După aceea, Sf. Sisinius și Sf. Artemon au adunat creștinii în bise-rică, încurajîndu-i să nu se lepede de credința lor și să nu se teamă de chinuri.
Când a ajuns în Laodiceea, Patricius a sărbătorit festivalul de 5 zile închinate unor zei păgâni, după care s-a îndreptat spre templul lui Artemis ca să aducă ofrande zeilor. Aflînd cine a distrus templul, a mers cu un detașament de soldați la biserica unde creștinii se aflau la rugăciune.
Cînd s-a apropiat de biserică a simțit dintr-o dată un fior, după care a făcut febră încât abia mai sufla. Soldații l-au dus acasă și l-au pus în pat. El a spus că l-au blestemat creștinii și că Dumnezeul lor îl chinuie. Deși s-a rugat la idolii săi, aceștia nu l-au făcut bine. Atunci a trimis după Sf. Sisinius și i-a cerut ajutorul promițînd să-i ridice statuie din aur în mijlocul orașului dacă îl ajută. Sfântul i-a răspuns: „Păstrează-ți aurul, dar dacă vei crede în Dumnezeu, El te va tămădui.”
Temîndu-se că va muri, Patricius a declarat că crede în Dumnezeu și s-a vindecat. Dar această minune nu a putut vindeca sufletul înrăit al păgânului. Chiar dacă nu s-a atins de Sf. Sisinius, el nu a renunțat la edictul imperial împotriva altor creștini din orașul Cezareea. Pe drum s-a întâlnit și cu Sf. Artemon, care era urmat de șase măgari sălbatici și două căprioare.
