Capacitatea de a citi un text, dobândită mult prea recent pentru a influența evoluția genetică, are un impact important asupra creierului uman, care se adaptează și utilizează, indiferent de vârsta la care se produce alfabe-tizarea, regiuni cerebrale asociate altor funcții. „Nu avem un sistem cerebral înnăscut specializat pentru lectură. Trebuie să improvizăm, să folosim sistemele care există deja”, au declarat Laurent Cohen, profesor la Institut National de la Santé et de la Recherche Médicale (INSERM), și Stanislas Dehaene, profesor la CollÄge de France, autorii acestui studiu publicat în revista americană Science. Cercetătorii francezi au utilizat imagistica prin rezonanță magnetică pentru a măsura activitatea cerebrală a voluntarilor participanți la acest studiu. Studiul a fost realizat pe 63 de voluntari adulți – 10 nu știau să citească, 22 au fost alfabetizați la o vârstă adultă și 31 au învățat să citească în copilărie. Studiul a fost efectuat în Portugalia și în Brazilia, țări în care, în urmă cu câteva decenii, se întâmpla „destul de frecvent” ca mulți copii să nu meargă la școală. Voluntarii au fost supuși unor stimuli diverși – fraze vorbite și scrise, cuvinte, desene etc. Cercetătorii au putut astfel să compare activitatea cerebrală a adulților analfabeți cu cea a persoanelor alfabetizate – în copilărie sau la vârstă adultă – și au comparat impactul avut de procesul de învățare a literelor asupra creierului. Ei au constatat că impactul avut de alfabetizare a fost „mult mai mare decât lăsau să se întrevadă studiile precedente” și afectează atât zonele asociate văzului din creier, cât și cele utilizate de vorbire.
***
Pentru persoanele care învață să citească, activitatea cerebrală se intensifică în regiunile primitive „atunci când sunt prezentate simboluri orizontale, deoarece linia lecturii, în cazul nostru, este orizontală, însă nu și atunci când sunt prezentate simboluri verticale”, afirmă autorii studiului. Sunt activate, totodată, zonele folosite de creier pentru limbaj, deoarece lectura „activează sistemul limbajului”, făcân-du-i pe oameni să devină conștienți de sunetele pronunțate, permițând „stabilirea unor legături între sistemul vizual și sistemul limbajului, între literele scrise și sunete”. Procesul de învățare a literelor, chiar dacă are loc la o vârstă adultă, antrenează o redistribuire a resurselor de care dispune creierul. Astfel, recunoașterea vizuală a obiectelor și a chipurilor cedează parțial teren, pe măsură ce persoana în cauză învață să citească, deplasându-se „parțial în emisfera dreaptă a creierului”. Nu s-a stabilit, deocamdată, dacă cititul are vreo consecință negativă asupra capacității de recunoaștere a chipurilor umane. O altă „descoperire cu adevărat frapantă”, în opinia autorilor studiului, considerată o dovadă a capacității de adaptare a circuitelor cerebrale, este faptul că alfabetizarea la vârstă adultă are același impact asupra creierului ca alfabetizarea la vârsta copilăriei.
