Vitamina B1 prezintă importanță îndeosebi în metabolismul proteinelor și al glucidelor, apoi în funcționarea normală a sistemului nervos central și, cu precădere, a celui periferic, a aparatului digestiv și a glandelor endocrine, în procesul de creștere, în absorbția intestinală a grăsimilor etc. Tiamina (cum mai este numită vitamina B1) favorizează depunerea glicogenului în ficat și accelerează procesul de eliminare a urinei, fiind indispensabilă în transformarea hidraților de carbon în lipide și mijlocind astfel obținerea de surse suplimentare de energie. De asemenea, ea menține sănătos sistemul nervos în totalitatea lui, îmbunătățește tonusul muscular, contribuie la apărarea organismului împotrivă infecțiilor etc.
Tiamina este recomandată în tratarea a numeroase afecțiuni, cum ar fi: anorexie, întârzieri în creștere, digestie lentă, tulburări de sarcină și alăptare, colite, stres, iritabilitate, anemie, greață, oboseală generală și convalescență, ateroscleroză, tulburări de ritm cardiac, arsuri, nevrite și polinevrite („vitamină antinevritica”), beri-beri („vitamină antiberi-beri”), dureri diferite, hemoragii cerebrale, tromboze, boli infecțioase ale sistemului nervos, insuficiență cardiaca, miocardite („vitamină inimii”), insuficiente hepatice, hepatite și ciroze, guță, algii reumatismale, dermatoze etc. Tiamina nu este stocată în corp, trebuind deci să fie înlocuită zilnic. Hrana bogată în glucide și alcoolul sporesc cerințele în vitamina Bl, iar cea bogată în proteine și în grăsimi face ca această să scadă.
Carența de vitamina B1
Se manifestă prin diferite tulburări nervoase (astenie, nervozitate și iritabilitate, apatie, insomnii, slăbirea atenției și a memoriei etc.), ca și prin scăderea capacității de muncă, apariția unor tulburări cardiace (îndeosebi hipotensiune arterială, amorțeli, dureri și furnicături în membre), a unor tulburări gastrointestinale (anorexie, grețuri și vărsături, constipație cronică etc.). În formele severe de insuficiență vitaminică (avitaminoză) se poate ajunge la instalarea bolii „beri-beri”, destul de rar întâlnită în țara noastră. Cazurile de hipovitaminoză B1 sunt rare, carența respectivă putându-se corecta prin consum de drojdie de bere, grâu germinat, diferite viscere și alte alimente bogate în această vitamină, în paralel cu suplimentarea aportului de proteine și cu diminuarea celui de glucide. Hipovitaminoza tiaminică poate apărea, uneori, la sugari, copii și adolescenți, precum și în cazul alimentației hiper-glucidice, în special prin consum exagerat de zahăr și de prăjituri.
***
Tiamina este foarte sensibilă la căldură și în mediu alcalin, stabilă la lumină și la aer, foarte solubilă în apă și insolubilă în grăsimi. Este singura vitamină din complexul B care se inactivează la căldură, pregătirea culinară de lungă durată producând pierderi de 30 până la 70 sau chiar 80%. Cartofii adăugați la prepararea mâncărurilor au proprietatea de a absorbi și de a păstra această vitamină. Aportul de tiamină este diminuat și prin consumul excesiv de alcool, de fumat, de medicamente, cu conținut de cofeină, cum ar fi cinetidina sau indometacina. Tot dușmani ai vitaminei B1 sunt și anticoncepționalele, diminuantele acidității gastrice, precum și stresul de orice natură. Frigerea și fierberea cărnii produc o pierdere de tiamină de cca 30%, în timp ce coacerea nu distruge decât o parte infimă din această vitamină. Excepție face pâinea care, prin prăjire, pierde cea 30% din tiamină.
Conservarea cu sare și congelarea păstrează o bună parte din vitamină B1.
