Rusul Vladimir Arnold, considerat unul dintre cei mai mari matematicieni ai se-colului al XX-lea, a decedat subit joi, în Franța, la câteva zile după ce își aniversase împlinirea a 73 de ani, a anunțat agenția RIA Novosti. ‘A murit de peritonită, la spitalul Saint-Antoine din Paris’, a relatat unul dintre prietenii săi care trăiește în Franța, Maxime Kontsevitch. ‘S-a întâmplat pe neașteptate. A fost internat miercuri seara, a suferit o intervenție chirurgicală și nu a supraviețuit ope-rației’, a adăugat el. Laureat al numeroase distincții pentru cercetările sale, printre care premiul Crafoord în 1982 și premiul Wolf în 2001, Vladimir Arnold sosise în Franța în urmă cu două luni pentru a-și trata unele probleme de sănătate, afirmă Kontsevitch. Vladimir Arnold ‘se afla în Franța în misiune’, îl contrazice o reprezentantă a Institutului de mate-matică Steklov din Moscova, Olga Raou, potrivit agenției ruse. ‘Vladimir Igorevici era unul dintre matematicienii contemporani cei mai eminenți din toate punctele de vedere’, a declarat vicepreședintele Academiei de Åžtiințe a Rusiei, Valeri Kozlov, citat de Itar-Tass, subliniind că lucrările lui Arnold ‘conțin numeroase lucruri indispensabile reprezentanților altor științe’, precum fizica, chimia și biologia. Născut în 12 iunie 1937, la Odesa /Ucraina/, Vladimir Arnold este coautor al KAM, o teoremă a mecanicii clasice pusă la punct în anii 1950 și căpătându-și denumirea de la inițialele celor trei matematicieni autori: Kolmogorov, Arnold și Moser. Teza de doctorat realizată de Arnold sub conducerea matematicianului rus Andrei Kolmogorov /1903-1987/ studia stabilitatea mișcărilor planetare. În 1874, Uniunea Sovietică s-a opus să i se acorde medalia Fields – cea mai prestigioasă recompensă a lucrărilor în matematică /echivalată adesea cu Premiul Nobel/, făcând din el unul dintre matematicienii cei mai renumiți care nu au primit acest premiu. Vladimir Arnold a lucrat în Institutul de matematică Steklov din Moscova, iar apoi în Universitatea Paris-Dauphine până la pensionare. Cunoscut pentru lucrările sale didactice, el a devenit membru al Academiei de Åžtiințe a Franței în anii 1980.
