Leiomioamele, numite și fibroame sau, mai frecvent, mioame uterine, reprezintă cea mai frecventă formă de tumoră ginecologică benignă ce afectează femeile aflate în premenopauză, peri- cât şi postmenopauză.
Acestea sunt formaţiuni alcătuite din țesut muscular și conjuctiv, se pot dezvolta în interiorul peretelui uterului, în interiorul cavității uterine sau pe suprafața exterioară a acestuia.
Mai rar, se pot întâlni şi fibroame localizate în altă parte decât în contact cu peretele uterin (fibroame ovariene, ale ligamentului larg, pe suprafața epiplonului-fibroame parazite).
Cauzele care duc la apariția fibromului uterin sunt necunoscute. Fibromul este hormonodependent, anumite femei au anumite gene moștenite care predispun la apariția fibromului uterin.
Fibroamele uterine nu se dezvoltă înainte de pubertate, acestea cresc mai mult în timpul sarcinii și se micșorează după menopauză. Terapia de substituție cu estrogen poate facilita creșterea fibromului după menopauză.
Prezența fibromului pe linie maternă crește riscul de apariție al acestuia. Odată cu înaintarea în vârstă apare o predispoziție mai mare pentru fibrom uterin, în special în jurul vârstelor de 30 – 40 de ani.
În perioada fertilă, femeia e predispusă să facă fibrom uterin datorită influenței acestuia de către estrogeni și progesteron.
Odată cu apariția menopauzei, riscul dezvoltării fibromului și manifestările clinice ale acestuia scad. Dezvoltarea fibromului poate fi foarte lentă, chiar fără simptome, sau uneori foarte rapidă.
Principalele probleme cauzate de leiomioamele uterine sunt următoarele: sângerarea vaginală – fie ca menstre prelungite și abundente, fie ca sângerări între menstre, cu apariția anemiei și a simptomelor secundare acesteia;
senzația de presiune pelvină, polakiuria prin compresia asupra vezicii urinare, dureri pelvine cronice, constipație până la ocluzie intestinală, dureri lombare și afectare renală prin compresia asupra ureterelor, infertilitate în cazul fibroamelor submucoase prin afectarea implantării zigotului;
necroza aseptică a fibroamelor care beneficiază de tratament medicamentos conservator dar poate necesita și tratament chirurgical; dificultăți respiratorii în cazul fibroamelor gigante care limitează mișcarea diafragmului.
Clasificarea fibroamelor după localizarea acestora este următoarea: fibroamele intramurale (reprezintă cel mai frecvent tip de fibrom, se dezvoltă în peretele muscular al uterului);
fibroame subseroase – se dezvoltă pe suprafața peretelui uterului; fibroamele submucoase – fibroame care se dezvoltă în stratul muscular, sub mucoasa interioară a uterului și cresc în cavitatea uterului:
fibroame pediculate – sunt fibroame subseroase sau submucoase atașate de uter printr-un pedicul subțire de țesut, și fibroamele parazite dezvoltate la distanță de uter.
Diagnosticarea leiomioamelor uterine se poate face prin examinare clinică combinată cu examinarea ecografică (transabdominală sau endovaginală), prin histeroscopie în cazul fibroamelor submucoase (combinată cu rezecția acestora în cadrul procedurii de histeroscopie), prin examinări imagistice complementare de tip CT sau RMN.
Tratamentul fibroamelor uterine trebuie individualizat în funcție de simptomatologie, localizarea leiomioamelor, numărul și dimensiunea acestora, vârsta și dorința de procreere a pacientelor, momentul diagnosticării acestora; poate varia ca nivel de dificultate de la tratament medicamentos conservator până la tehnici chirurgicale complexe.
De aceea subliniem importanța prevenției apariției sau agravării simptomatologiei cauzate de fibroamele uterine, prin diagnosticarea precoce, prin controale anuale la medicul ginecolog.
Posibilitățile de tratament variază de la tratament medicamentos cu antagoniști ai receptorilor de GnRH (spre exemplu Relugolix), terapie hormonală intrauterină cu sterilet tip Mirena (eliberează levonorgestrel producând atrofie endometrială cu reglarea sângerărilor și scăderea în dimensiuni a fibroamelor) – poate fi eficient până la 5 ani, fiind o soluție bună, în special pentru pacientele aflate în perimenopauză, steriletul extragându-se la apariția menopauzei;
rezecție histeroscopică în cazul fibroamelor submucoase de mici dimensiuni, miomectomie (înlăturarea chirurgicală a fibroamelor) aceste două proceduri fiind dedicate în special pacientelor care doresc obținerea de sarcini;
embolizarea arterelor uterine și focalizarea ultrasonică ghidată RMN sunt tehnici minim invazive dedicate în special pacientelor care doresc conservarea uterului, și în final histerectomia – extragerea uterului, în cazul lipsei de răspuns la tratamentele conservatoare.
Toate aceste tratamente au avantaje și dezavantaje, efecte adverse și rate diferite de succes, de aceea consultația la medicul ginecolog și discuția individualizată ajută la alegerea tratamentului optim pentru fiecare pacientă!
Dr. Mircea Drăghici – medic specialist obstetrică-ginecologie
Centrul Medical LIOMED
Focșani, str. Mare a Unirii 26A
Programări la 0764.450.506 sau 0739.753.736
