Primă sentință în cazul unui agent de poliție din Vrancea, trimis în judecată de procurorii Direcției Naționale Anticorupție în toamna anului 2024 pentru două infracțiuni: abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit și complicitate la fals în declarații.
Dosarul are legătură cu un alt caz documentat de procurorii anticorupție, și în care inculpații – soț și soție, la rândul lor polițiști, dar în București – au încheiat acorduri de recunoaștere a vinovăției.
Totul, după ce, în iulie anul trecut, cuplul trecea prin Vrancea și, aflat la volan, bucureșteanul a fost tras pe dreapta pe raza municipiului Adjud de un echipaj de poliție rutieră, deoarece conducea cu 108 km/h pe un sector de drum unde limita de viteză maximă era de 50 km/h.
Și, pentru că la acel moment bucureșteanul era comisar-șef în cadrul Inspectoratului General al Poliției Române (IGPR) – Direcția de Investigare a Criminalității Economice, i-ar fi convins pe agenții constatatori să nu-i aplice sancțiune contravențională și să nu i se suspende dreptul de conducere pentru abaterea rutieră comisă, iar în schimb „să întocmească procesul-verbal de contravenție pe numele soției acestuia, (…), care se afla în autoturism cu inculpatul la momentul opririi în trafic”.
Ceea ce s-a și întâmplat, detaliau anchetatorii, iar mai departe se arăta că, ulterior, „procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Galați au dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului (…), agent de poliție rutieră în cadrul Poliției municipiului Adjud, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit și complicitate la fals în declarații”.
Numai că, la câteva luni distanță, tribunalul a concluzionat că agentul de poliție s-ar face vinovat doar de complicitate la fals în declarații, pedeapsa aplicată fiind de 6 luni de închisoare.
În același timp, polițistul a fost achitat pentru abuz în serviciu, pe considerentul că „fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege”.
„(…) amână aplicarea pedepsei închisorii pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, (…) obligă inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere, de a căror verificare va răspunde Serviciul de Probaţiune Vrancea: a – să se prezinte la Serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta; b – să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c – să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d – să comunice schimbarea locului de muncă; e – să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă. (…) obligă inculpatul la plata sumei de 928 lei (din care suma de 528 din cursul urmăririi penale), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare”, se arată în sentință.
