Două instanțe au opinat până acum că sunt motive întemeiate pentru anularea unui testament, întocmit de o vrânceancă în anul 2017, la cererea unuia dintre fiii săi. De altfel, așa s-a și ajuns la judecată, în anul 2019, după ce unul dintre copii, care era beneficiar al unui testament întocmit în 2010, a aflat, după decesul mamei sale, că există un document similar, întocmit strict în favoarea unui frate.
În instanță, bărbatul explica faptul că nici măcar nu știuse despre noul testament, prin care era exclus de la moştenire, aflând despre existența actului abia în momentul în care a încercat să facă rost de certificatul de moștenitor. Și, pe lângă faptul că fratele său obținuse deja un asemenea certificat, nici măcar nu fusese citat la dezbaterea succesiunii.
Tot în acțiune, bărbatul preciza că are dubii serioase că mama sa și-ar fi schimbat opțiunea testamentară, având în vedere că „la data întocmirii testamentului din anul 2017, defuncta era în evidenţa medicilor de mai mulți ani cu afecțiuni de natură psihică grave și care au atras încadrarea sa în grad de handicap permanent, nerevizuibil și, prin urmare, nu avea discernământ”.
Citatul provine de pe rejust.ro, acolo unde instanțele și-au explicat rațiunea în urma căreia au dat dreptate reclamanatului. Însă, pe de altă parte, bărbatul chemat în judecată a explicat că este în conflict de câțiva ani cu fratele său şi că el avusese grijă de mamă în ultimii ani de viaţă şi s-a ocupat de înmormântarea acesteia.
Mai mult, fratele chemat în judecată mai arăta și că reclamantul nu se interesase de mama lor și nici nu venise înmormântare. Acesta nu nega existența primului testament, prin care femeia le lăsase ambilor câte 200.000 acţiuni – în valoare de 1 leu fiecare, însă a subliniat că aceasta revenise asupra deciziei.
Însă, date fiind afirmațiile vizavi de starea psihică a femeii, în cauză au fost chemați să se pronunțe specialiștii. Iar concluziile raportului de expertiză au fost că femeia nu avusese capacitate psihică de apreciere critică asupra conţinutului şi, mai ales, a consecinţelor juridice produse de actul semnat în 2017, fiind incompetentă psihic de a-l întocmi.
Astfel, conform medicilor, defuncta suferea de o tulburare neurocognitivă majoră în stadiu moderat, afecţiune ce implică dificultăţi în a evalua predictiv conţinutul şi implicaţiile juridice ale semnării unui act notarial, declinul cognitiv al pacientei fiind accelerat în urma întreruperii în anul 2016 a tratamentului prescris de medicii de specialitate, ce fusese anterior urmat.
Acestea fiind părerile specialiștilor, instanța de fond a respins excepțiile ridicate în timpul anilor de judecată, iar pe fond, a admis cererea de chemare în judecată: „Anulează testamentul autentificat (…) de notar public (…) şi certificatul de moştenitor (…) emis de notar public (…). Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 2.271 lei cu titlul de cheltuieli de judecată”. Soluția a fost dată în toamna anului trecut, iar anul acesta a fost dată și o soluție la tribunal, unde apelul a fost respins „ca nefondat”, iar apelantul a fost obligat să achite „2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată”.
Însă nici această soluție nu este definitivă, fiind atacată cu recurs. Acum, instanța care se va pronunța definitiv în proces este Curtea de Apel Galați.
