Oana Dima e profesoară de limba franceză și predă claselor de gimnaziu de la Școala „Ecaterina Teodoroiu” și Liceul Tehnologic „Eremia Grigorescu” din Mărășești, Vrancea. Într-un oraș cu o rată semnificativă de abandon școlar, orele sale sunt un mix de joacă și creativitate, și investește la fel de mult în activitățile extrașcolare: campanii de strâns cărți, dicționare sau rechizite pentru elevi, concursuri de limba franceză între școlile din oraș, excursii și voluntariat la căminul de bătrâni.
Ca să-i facă pe elevi să învețe mai ușor și să prindă cât mai mult din clasă, profesoara de franceză Oana Dima apelează des la creativitate. Ca atunci când i-a învățat grupele verbale. A scris pe câteva zeci de bețe diferite verbe pe care elevii trebuiau să le introducă în paharele pe care erau trecute cele trei grupe de verbe. „Choisir” („a alege”), spre exemplu, pentru că are terminație „ir”, e verb regulat, deci aparținea paharului pe care scria „Grupa a II-a”.
Oana Dima are 44 de ani, locuiește în Focșani și face zilnic naveta la Mărășești, (…). Cu astfel de artificii și jocuri reușește să-i aducă pe elevi mai aproape de limba pe care o iubește. La școala în care predă Oana, la fel ca celelalte din oraș și altele din județul Vrancea, există o mare rată de abandon. În cazul școlii ei, toate clasele între a V-a și a VIII-a sunt formate din elevi romi. „Și părinții copiilor români au spus: «Nu aici, că sunt numai de romi. Hai să-i ducem în partea cealaltă».
Oana povestește că la risc sunt mai degrabă fetele, care, de cele mai multe ori, renunță. De obicei asta se întâmplă în clasa a VII-a, când ajung să trăiască în concubinaj, în multe cazuri, devin mame, iar partenerii nu le mai lasă să revină la școală. „Când iau o clasă le spun, dintr-a V-a, că, dacă eu vă sunt dirigintă, trebuie să terminăm împreună cele patru clase. Le spun fetelor că astea opt clase sunt sfinte. Ca, atunci când completați o cerere, măcar să știți ce completați.”
(…) În ultima vreme s-a gândit cum ar fi să plece de la școală, căci începe să resimtă efectele navetei zilnice Focșani – Mărășești, pe care o face de aproape 11 ani. Dar simte că încă nu poate, pentru că îi vede pe elevi interesați și că participă activ. Îi vede și cum se bucură, an de an, pe 28 martie, de ziua scriitorului Éric-Emmanuel Schmitt, când citesc cu voce tare „Oscar și Tanti Roz” la biblioteca din oraș. Cum, după ce termină, se așterne în cameră o liniște „de nedescris”. Pentru că anul acesta n-a fost pregătită pentru întrebările cu care au asaltat-o copiii, și nici pentru uimirea lor la vestea că autorul e în viață, a spus că, pentru anul viitor, va traduce întrebările copiilor și le va trimite scriitorului într-un document online.
INTEGRAL pe – https://www.proiectulmerito.ro/oana-dima/
Foto: Facebook / Oana Dima
