Suspiciuni de fraudă la un concurs organizat de Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) Vrancea în urmă cu mai bine de 3 ani, după ce au existat denunțuri privind modul de desfășurare, ba chiar favorizarea unor candidați, declarați admiși. Concursul fusese organizat în ianuarie 2021, pentru trecerea agenților de poliție în rândul ofițerilor de poliție.
Totul bun și frumos, până la derularea probei scrise, când potrivit informațiilor dintr-un dosar deschis ulterior la parchet, unul dintre candidați a fost acuzat că s-ar fi folosit permanent de tehnologie pentru a completa răspunsurile – ceasul smart pe care îl purta la încheietura mâinii. Ancheta a durat câțiva ani, procurorii dispunând în final clasarea.
În ordonanța de clasare se detalia inclusiv faptul că „adresa de înaintare a petiției de către IGPR – Direcția de Control Intern a fost către IPJ Vrancea în vederea efectuării de verificări la nivelul unității și dispunerea măsurilor legale ce se impun, în funcție de rezultat, făcându-se referire probabil la eventualitatea anulării concursului în ceea ce privește candidatul despre care s-ar dovedi că a fraudat sau alte măsuri oportune cu privire la modalitatea de desfășurare a concursului”.
Pe clasare, procurorul de caz reținea că faptele nu sunt prevăzute de legea penală, dar că infracțiunea de abuz în serviciu presupus a fi comis de membrii comisiei de concurs urmează „a fi cercetată din punct de vedere disciplinar”. Ca și divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau nepublice. Ordonanța poartă data 17 februarie 2024, dar într-un răspuns al IPJ Vrancea din această săptămână remis Monitorului de Vrancea, instituția arată că „nu există în prezent nicio cercetare disciplinară” în legătură cu concursul.
„Tabelul cu rezultatele finale ale concursului (…) a fost postat pe pagina de internet a Inspectoratului de Poliție Județean Vrancea (…) și afișat la sediul unității (…). Rezultatele finale, postate în data de 27.01.2021, în urma susținerii probei scrise nu au suferit modificări, iar cadidații declarați „admis” la finalizarea procedurii de concurs au fost numiți în funcție, potrivit prevederilor legale incidente”, mai precizează IPJ Vrancea.
Cronologia
La concursul la care facem referire, au participat 15 candidați, toți oameni ai legii – agenți de poliție ai IPJ Vrancea. Tot din cadrul IPJ Vrancea făceau parte și membrii comisiei de concurs, trei la număr, plus secretarul comisiei. Colegi toți, cum ar veni. Numai că, ulterior, inclusiv la Ministerul Afacerilor Interne a fost înregistrat „un denunț cu privire la modalitatea de desfășurare a concursului (…). S-a susținut în denunț că s-au comis fraude la concurs, candidații motivând că merg la toaletă, însă acolo, nefiind controlați, au folosit telefoanele mobile și brățări tip smart pentru a afla răspunsurile la întrebări”. O sesizare anonimă a fost înregistrată și la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, „prin care s-au reclamat fapte de corupție”.
Câteva luni mai târziu, în aprilie, la parchet se dispunea începerea urmăririi penale. Sub semnătura procurorului de caz de atunci, se reținea că „există suspiciunea că cei doi candidați declarați admiși au „fraudat” examenul scris, deoarece au purtat la mână tot timpul concursului ceasuri tip smart, pe care au primit toate răspunsurile”. Aceasta în condițiile în care imaginile video din sala de concurs surprindeau clar momentul în care unul dintre candidații folosea smartwatch-ul.
Totodată, în referat se detalia că „există suspiciunea cu privire la concursul organizat, la data de 23.01.2021, pentru trecerea agenților de poliție în rândul ofițerilor de poliție, la nivelul Serviciului Rutier din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Vrancea”. La aproape trei ani de la înregistrarea sesizărilor, s-a dat și ordonanța de clasare.
Între timp, fuseseră audiați martori, inclusiv polițiștii implicați, ba chiar fuseseră cerute date de la compania de telefonie mobilă, în ideea de a se stabili dacă unul dintre polițiștii admiși la concurs folosise internetul în timpul concursului. Pe scurt, răspunsul fusese că „da”: „(…) atunci când au fost desigilate și distribuite plicurile cu subiectele concursului, numărul de telefon indicat ca fiind utilizat la acel moment de candidatul (…) a avut o sesiune de trafic de date (…), cu siguranță prin intermediul „whatsapp”, de 10.368 secunde, respectiv 173 de minute, așadar aproape trei ore, exact durata concursului”.
Scuza acestuia, consemnată în lucrări, fusese aceea că încerca să își supravegheze copiii, care rămăseseră singuri acasă. Și, cum totul este „smart” în ziua de azi, folosise o aplicație pe ceas. Chiar și așa, procurorul care preluase dosarul, analiza „infracțiunile de abuz în serviciu (…) pretins comise de membrii comisiei de concurs”, și „divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau nepublice (…), pretins comisă de (…)” (n.r. – unul dintre candidații admiși).
Însă, așa cum se sublinia în ordonanța de clasare, membrii comisiei nu au solicitat expres predarea mijloacelor de comunicare între candidați și exterior sau care permite conectarea la internet. Dar, „din planșele foto depuse la dosar rezultă cu certitudine faptul că (…) a avut asupra sa pe toată perioada concursului un ceas de tip smartwatch, pe care l-a purtat mereu și l-a folosit, așa cum rezultă din analiza traficului de date.
Prezența ceasului la mâna stângă a candidatului este evidentă și nu a fost ascunsă în niciun mod de acesta. Deși la momentul anunțării concursuui, cât și cu prilejul instructajului din sala de concurs s-a atras atenția că este interzis accesul cu astfel de dispozitive, candidatul (…) a sfidat orice regulă în acest sens.
Mai mult, deși erau prezenți doar 15 candidați, membrii comisiei de examen care supravegheau respectarea metodologiei de desfășurare a concursului nu i-au atras atenția candidatului, nu i-au pus în vedere să scoată ceasul de la mână, deși era purtat la vedere. Acest aspect a fost observat de ceilalți candidați, fiind și motivul pentru care s-a formulat prezentul denunț”.
Chiar și așa, analizând pe lege, procurorul a concluzionat că „în cauză s-au încălcat dispoziții prevăzute de normele metodologice de organizare a concursului, anunțul privind organizarea concursului, eventual aspecte care țin de deontologie”, însă „nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracțiunii de abuz în serviciu, întrucât nu au fost încălcate dispoziții prevăzute de legislația primară.
Se va dispune clasarea, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, urmând a fi cercetată din punct de vedere disciplinar. Cu privire la infracțiunea de divulgare de informații secrete de serviciu sau nepublice, (…) fapta nu întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii. (…) subiectele concursului nu sunt informații clasificate drept secrete de serviciu (…).
În cazul în care subiectele sunt transmise unor terțe persoane de către candidat, scopul este de a obține răspunsurile corecte (…), a satisfacerii unui interes al său, nu acela de a divulga informații nepublice pentru a satisface interesele altor persoane sau a prejudicia o altă persoană. Persoana căreia i-ar fi fost transmise informațiile nu avea niciun interes personal în a le cunoaște, singurul scop fiind acela de a furniza răspunsurile corecte. Față de aceste aspecte, fapta nu este prevăzută de legea penală, urmând a fi cercetată din punct de vedere disciplinar”.
Ordonanța de clasare nu e suficientă
O ordonanță de clasare e un lucru bun, s-ar zice. În realitate, această ordonanță a fost contestată de candidatul vizat. Iar soluția la parchet a fost de respingere. În linii mari, nemulțumirea era legată de argumentele legale pe care se bazase procurorul de caz atunci când dispusese clasarea – fapta nu este prevăzută de legea penală. În schimb, se dorea o altă formă, anume că fapta nu există.
Există, s-ar traduce (și) din interpetarea ordonanței prin care a fost respinsă plângerea candidatului bănuit că a avansat în interiorul IPJ Vrancea cu ajutorul tehnologiei și nu al propriilor forțe:
„Cu privire la aspectele invocate prin plângerea împotriva soluției de clasare, în sensul reținerii dispozițiilor articolului 16 alineat 1 litera a din C.p.p, facem precizarea că inexistența unei fapte în materialitatea ei se poate reține în cazul unei acțiuni sau inacțiuni prin care nu se produce nicio schimbare în realitatea obiectivă (de exemplu în speță, din filmările realizate în timpul concursului ar fi rezultat în mod cert că (…) nu purta niciun fel de ceas sau alt asemenea obiect).
(…) redeschiderea urmăririi penale în cauză și completarea probatoriului s-ar putea dispune doar în două situații, legal posibile, respectiv în situația în care procurorul de caz ar fi reținut greșit incidența vreunui caz prevăzut de art. 16 alineat 1 din C.p.p. (nu a existat împrejurarea pe care se întemeiază sau au apărut fapte ori împrejurări noi din care rezultă că ar fi dispărut această împrejurare), ori în situația în care întreaga urmărire penală ar fi lovită de nulitate absolută (…).
Cu toate acestea, nu ne aflăm în niciuna dintre aceste situații, soluția de clasare fiind chiar o soluție care nu este defavorabilă petentului (…) (ne referim la faptul că nu se antrenează răspunderea penală a persoanei cercetate)”, se arăta în documentele procurorului, care a dispus respingerea plângerii împotriva soluției de clasare, „ca neîntemeiată”.
Dar situația nu rămâne așa. Între timp, pe rolul instanței a apărut un dosar penal. Mai precis, în iunie, din partea petentului-candidat admis a fost înregistrată o „plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată (art.340 NCPP)”. Practic, nicio soluție de clasare nu e considerată suficientă.
