Administratorul unei societăți s-a trezit cu plângere penală de la un cetățean, inclusiv pentru abuz în serviciu, după ce bărbatul în cauză a reclamat că nu i s-a răspuns la cererile de angajare. Din ce se relata în plângerea asumată de un vrâncean, în perioada august 2020 – mai 2021, fusese de două ori la sediul punctului de lucru al societății, ocazie cu care a depus de fiecare dată cerere de angajare, dar nu a primit niciun un răspuns. Așa că în vara anului 2021 a mers din nou la sediul societății și a cerut să fie primit în audienţă de către administrator.
Aici, o femeie l-ar fi asigurat că cererile sale de angajare fuseseră primite și că sunt analizate, urmând a primi un răspuns, ceea ce nu s-a întâmplat. De aceea, în plângere, așa cum se detaliază pe rejust.ro, vrânceanul „a declarat că prin promisiunile ce i-au fost făcute şi prin lipsa răspunsurilor la cele două cereri de angajare, numitul (…) a săvârşit infracţiunile de abuz în serviciu, neglijenţă în serviciu, promisiune şi subminarea drepturilor şi economiilor”. Și, pentru că ulterior soluția procurorilor a fost una de respingere a plângerii, bărbatul să atace ordonanța în instanță.
La judecătorie, „verificând soluţia procurorului prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu (…) găseşte plângerea nefondată – pentru existenţa infracţiunii de abuz în serviciu, (…) era necesar ca persoana responsabilă cu primirea, evidenţierea şi rezolvarea celor două cereri de angajare ale petentului (…), precum şi persoana responsabilă de legalitatea soluţiilor şi comunicarea acestora în termenul legal, cu intenţie, să nu îndeplinească un act prevăzut de o lege, o ordonanţă a Guvernului, o ordonanţă de urgenţă a Guvernului sau de un alt act normativ care, la data adoptării, avea putere de lege ori îl îndeplineşte cu încălcarea unei dispoziţii cuprinse într-un astfel de act normativ, cauzând o pagubă ori o vătămate a drepturilor sau intereselor legitime unei persoane.
De asemenea, pentru existenţa infracţiunii de neglijenţă în serviciu, (…) era necesar ca persoana responsabilă cu primirea, evidenţierea şi rezolvarea celor două cereri de angajare ale petentului (…), precum şi persoana responsabilă de legalitatea soluţiilor şi comunicarea acestora în termenul legal, din culpă, să nu îndeplinească un act prevăzut de o lege, o ordonanţă a Guvernului, o ordonanţă de urgenţă a Guvernului sau de un alt act normativ care, la data adoptării, avea putere de lege ori îl îndeplineşte cu încălcarea unei dispoziţii cuprinse într-un astfel de act normativ, cauzând o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime unei persoane.
Se are în vedere că unitatea economică (…) nu este o autoritate sau o instituţie publică, nefiindu-i aplicabile prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 27/2002, privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor”. Iar din acestea motive, instanța a decis să respingă „ca nefondată plângerea” vrânceanului, în mod definitiv.
Foto cu rol ilustrativ, sursa: mindandi – https://www.freepik.com/
