Anul acesta, Postul Sfintelor Paști a început pe data de 27 februarie, iar până pe 16 aprilie, când sărbătorim Învierea Domnului, ne așteaptă o perioadă de post, rugăciune și milostenie. Cunoscut și ca Postul Mare, Postul Sfintelor Paști se încadrează în perioada Triodului care este împărțită în trei săptămâni premergătoare postului și șase săptămâni de post efectiv. Cu acest prilej, am stat de vorbă cu preotul Oscar Dumitru Frunză, protoiereu la Protoieria Focșani II.
„Duminica Înfricoșătoarei Judecăți‟ – când se lasă sec de carne și „Duminica Izgonirii lui Adam din Rai‟ – când se lasă sec de brânză ne amintesc faptul că în timpul acestei vieți căutăm să fim cât mai aproape de Dumnezeu, astfel încât sufletul nostru să ajungă în locul din care primii oameni au fost izgnoți pentru că nu au ascultat Cuvântul Tatălui Ceresc. Postul Paștelui este o perioadă „deosebit de frumoasă. Acest post presupune o pregătire pentru Săptămâna Patimilor și sărbătoarea Învierii‟.
Semnificația zilelor din Săptămâna Patimilor
Îmi aduc aminte că în copilărie așteptam cu nerăbdare ca în ultima săptămână din Postul Paștelui, cunoscută și ca Săptămâna Patimilor, să particip la Denii – acele slujbe speciale oficiate în fiecare seară de luni până vineri. Participând seară de seară la slujbă, aflam practic prin ce etape a trecut Mântuitorul Iisus Hristos până la răstignirea pe cruce, înțelegând totodată sacrificiul pe care l-a făcut pentru oameni.
„Postul amintește perioada de 40 de zile de post pe care a ținut-o Mântuitorul Hristos înainte să-și înceapă activitatea publică. În Săptămâna Patimilor sunt îndrăgitele slujbe ale Deniilor. Ele au o frumusețe aparte și amintesc, prin cântările, citirile, și mai ales prin textele din Evanghelii citite la slujbele respective, momentele din săptămâna respectivă din ultima parte a vieții pământești a Mântuitorului înainte de răstignire și Înviere. Însă nu sunt singurele slujbe deosebit de frumoase ale acestei perioade, ci întreaga perioadă a Postului Mare este deosebit de frumoasă‟, spune pr. Oscar Frunză.
După „Duminica Floriilor‟ care marchează intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim, în următoarele zile ale Săptămânii Patimilor, Mântuitorul „va găzdui la niște prieteni apropiați, la familia lui Lazăr, cel pe care-l înviase din morți. Această familie locuia în Betania, la câțiva kilometri distanță de Ierusalim‟. Conform tradiției creștine, luni, pe drumul spre Ierusalim, „Mântuitorul Iisus vede un smochin, caută fructe, nu le găsește și spune: «În veci să nu mai mănânce nimeni rod din tine». Iar a doua zi, când trec prin același loc, apostolii au văzut că smochinul s-a uscat‟. Acest lucru indică faptul că Mântuitorul are puterea de a pedepsi și că așteaptă de la noi, oamenii, roade în timpul acestei vieți. Marți, când Iisus se întoarce în Ierusalim, are loc o dispută între El și oficialitățile Țării Sfinte, moment în care „Mântuitorul vorbește despre sfârșitul Ierusalimului – care urma să se întâmple, amintind și elemente privitoare la sfârșitul acestui veac‟.
Miercuri, tradiția spune că la casa unui oarecare Simon Leprosul are loc o cină în care „una dintre femeile păcătoase se apropie de Mântuitorul Hristos, îi spală picioarele și le șterge cu părul capului său‟. Deși cei care stăteau la masă alături de Iisus au considerat că acelei femei nu ar fi trebuit să i se îngăduie să se apropie de Fiul Lui Dumnezeu, Mântuitorul evidențiază că femeii i-au fost iertate astfel păcatele pentru pocăința ei. Tot în această zi, Iuda „Îl vinde pe Iisus evreilor pentru 30 de arginți‟.
Joi, Mântuitorul vine din nou la Ierusalim, participând la „Cina cea de taină‟. După ce stă la masă cu apostolii, Mântuitorul este prins de autoritățile din Ierusalim, „dus acasă la Arhiereii Ana și Caiafa și judecat pentru că, potrivit evreilor, se făcea vinovat de ofensă adusă Lui Dumnezeu, numindu-se pe Sine Fiu al Lui Dumnezeu. După părerea lor, vina era atât de gravă încât trebuia omorât, însă, fiind sub ocupație romană, nu puteau lua decizia de a condamna pe cineva la moarte. Așadar, Mântuitorul este dus și la regele Irod, apoi înaintea procuratorului Ponțiu Pilat care, deși nu-i găsește nici o vină, constrâns oarecum de context, recurge la o strategie oferind poporului posibilitatea să aleagă între doi întemnițați din acel moment, respectiv vestitul tâlhar Barabbas și Iisus‟, povestește pr. Oscar Frunză. Vineri, Mântuitorul este răstignit și, la puțină vreme înmormântat, așa cum prevedea tradiția iudaică. „Duminică, dis de dimineață, femeile, venind să-L ungă cu miresme, au găsit piatra răsturnată și îngeri care le-au spus că Mântuitorul Hristos a Înviat‟.
Este doar o scurtă prezentare a evenimentelor care s-au petrecut în această perioadă în timpul vieții pe pământ a Mântuitorului, însă preotul Oscar Frunză ne îndeamnă să participăm la slujbele de la biserică pentru a înțelege mai bine semnificația perioadei în care ne aflăm.
Postul înseamnă iertare și milostenie
Postul alimentar trebuie însoțit de rugăciune, iertare și milostenie. În timp ce căutăm iertarea în fața Lui Dumnezeu pentru păcatele noastre, ar trebui să găsim și puterea de a-i ierta pe cei care ne-au greșit, iertându-ne în același timp și pe noi. „Postul este ca o călătorie. Dar în călătoria aceasta avem nevoie de un ghid care să ne arate anumite momente, obiective, iar acest ghid este biserica. Părinții Bisericii ne îndeamnă să ne începem ziua cu un gând la Dumnezeu. Încercări au fost dintotdeauna, însă Dumnezeu ne poartă de grijă, iar binele iese învingător‟, conchide preotul.
