GALERIE FOTO: Oamenii de zăpadă ai Focșaniului

0
4508

M-a lovit o răceală cumplită.

Visam că topesc izotopi,

Visam că sunt om de zăpadă,

Că-mi cresc prin vene ciclopi,

Că-mi las o barbă din pene,

Că viscolul e-un vânticel,

Că-mi cântă Baba Vrâncioaia

De leagăn, un cântecel.

 

M-a lovit o iarnă toridă.

Direct în plexul solar!

Un bulgăre cât o planetă

Cred că mi-a scos un molar,

Cred c-o să ningă fulare

Cu fire de astrahan

Cred c-oi fi pus prea multă

Zăpadă pe burdihan.

 

Descoperă-mi nasul, mai iute!

Strănut ca un pustnic lihnit.

Tușesc și icnesc și tot suflu

Nu-mi ajunge un infinit

De odăi să le las cu ferestre

Larg închise spre vara ce-a fost

De romane cu sfârșituri triste

Știute de zei pe de rost.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here