Vrâncenii sunt invitați să participe astăzi la manifestările dedicate împlinirii a 164 de ani de la Unirea Principatelor Române. La manifestările care vor avea loc în Piața Unirii din Focșani, cu începere de la ora 16.00, vor fi prezenți premierul Nicolae Ciucă, alături de preşedintele Camerei Deputaţilor, Marcel Ciolacu, de ministrul Apărării Naționale, Angel Tîlvăr și consilierul prezidențial Constantin Dudu Ionescu. La evenimentele care vor fi organizate la Focșani va participa și ambasadoarea Republicii Franceze, Excelența Sa Laurence Auer.
Evenimentele de la Focșani vor începe cu onorul militar. Conform programului anunțat de organizatori, vor avea loc intonarea imnului național, alocuțiuni ale oficialilor prezenți, defilarea detașamentului de onoare. După ceremonialul militar va avea loc un moment evocator pregătit de artiștii Teatrului Municipal „Maior Gh. Pastia”, urmat de o retragere cu torțe a militarilor focșăneni. La final, artiștii Ansamblului Folcloric „Țara Vrancei” îi vor invita pe toți focșănenii să se prindă în Hora Unirii. Evenimentele sunt organizate de Primăria Municipiului Focșani, Instituția Prefectului, Consiliul Județean Vrancea și Garnizoana Focșani.
Tot astăzi, de la ora 10.30, Consiliul Județean și Muzeul Vrancei vă invită la un eveniment de marcă dedicat Unirii Principatelor Române, care va avea loc la Muzeul Unirii din Focșani. Simpozionul „Contribuția Franței la înfăptuirea Unirii Principatelor Române de la 24 Ianuarie 1859“ o are ca invitată pe Excelența Sa Doamna Laurence Auer, Ambasadorul extraordinar și plenipotențiar al Franței în România. În cadrul evenimentului se va evidenția sprijinul acordat românilor de către Napoleon al III-lea și de contele Walewski (ministrul de externe al Franței de la acea vreme) pentru realizarea Unirii de la 24 Ianuarie 1859.
Dubla alegere a lui Cuza, un act de inteligență politică
În perioada 10/22 mai – 7/19 august 1858 au avut loc, la Paris, lucrările Conferinţei reprezentanţilor celor şapte puteri (Marea Britanie, Franţa, Austria, Regatul Sardiniei, Prusia, Rusia, Imperiul Otoman). În ultima zi a lucrărilor a fost semnat actul internaţional, Convenţia de la Paris, şi, totodată, nou statut fundamental al Principatelor. Potrivit reglementărilor acestuia, cele două ţări menţinute sub suzeranitatea Porţii otomane şi sub „garanţia colectivă” a puterilor urmau „să se administreze liber şi în afara oricărei ingerinţe a Înaltei Porţi” purtând denumirea de „Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei”, separaţia administrativ-politică fiind menţinută mai departe. Fiecare principat urma să fie condus de câte un domn şi miniştrii săi. Puterea legislativă urma să fie exercitată colectiv de domn, Adunarea electivă din ţara respectivă şi Comisia Centrală nou instituită, comună Principatelor. Domnul urma să fie ales în fiecare ţară „pe viaţă”. Armatele puteau fi reunite în tabere comune sub comanda alternativă a domnilor sau a reprezentanţilor lor. În ansamblu, Convenţia de la Paris, deşi nu acorda Unirea, îi apropia pe români de momentul unificării celor două principate. („Istoria românilor, Constituirea României moderne”, volumul VII, tom I, Editura Enciclopedică, 2003).
La 28 decembrie 1858/9 ianuarie 1859 erau deschise, în Moldova, lucrările Adunării elective. Au fost validate mandatele a 55 de deputaţi. Deputaţii majorităţii s-au întrunit, în seara zilei de 3/15 ianuarie 1859, pentru a se pune de acord asupra persoanei candidatului comun. După mai multe ore de dezbateri, a fost propusă candidatura lui Alexandru Ioan Cuza, care a fost acceptată în unanimitate de deputaţii prezenţi. Adunarea electivă s-a întrunit la 5/17 ianuarie 1859, pentru a-l alege pe domn, prin vot deschis. Alexandru Ioan Cuza a întrunit unanimitatea voturilor celor 48 de deputaţi prezenţi.
Alegerile pentru Adunarea electivă s-au desfăşurat, în Ţara Românească, între 8/20 şi 12/24 ianuarie 1859. Deputaţii conservatori au obţinut 46 din cele 72 de mandate existente. Lucrările Adunării elective s-au deschis în ziua de 22 ianuarie/3 februarie 1859 într-o atmosferă incendiară. Sediul reprezentanţei naţionale era înconjurat de mii de oameni. În noaptea de 23 spre 24 ianuarie, membrii Partidei Naţionale s-au reunit la hotelul „Concordia” din Bucureşti unde, atât deputaţii majorităţii conservatoare cât şi cei ai Partidei naţionale, căutau o soluţie. În cele din urmă, la propunerea lui Dimitrie Gr. Ghica, a fost adoptată soluţia dublei alegeri, reprezentând cea mai bună cale de depăşire a impasului.
Lucrările Adunării s-au reluat în dimineaţa zilei de 24 ianuarie/5 februarie 1859, la ora 11.00. În numele Partidei naţionale, avocatul Vasile Boerescu a cerut o şedinţă secretă, în cadrul căreia a pledat în favoarea principiului Unirii şi, subliniind legalitatea actului, în conformitate cu „spiritul Convenţiei”, a propus alegerea lui Alexandru Ioan Cuza şi ca domn al Ţării Româneşti. Reveniţi în sala de şedinţe, cei 64 de deputaţi, prin votul lor, l-au consacrat pe Alexandru Ioan Cuza ca domn al Ţării Româneşti. S-a realizat astfel unirea de fapt a celor două Principate. Prin acest act politic al dublei alegeri, fără a se încălca formal prevederile Convenţiei de la Paris, naţiunea română a obţinut o victorie importantă în realizarea statului modern român. Alexandru Ioan Cuza a ajuns la Bucureşti, la 8/20 februarie 1859, unde a fost primit cu mult entuziasm, notează lucrarea „Istoria României în date” (Editura Enciclopedică, 2003).
În cadrul Conferinţei de la Paris (26 mart./7 apr.-25 aug./6 sept. 1859) a reprezentanţilor Puterilor garante (Franţa, Rusia, Marea Britanie, Prusia şi Regatul Sardiniei) a fost recunoscută de jure, la 1/13 aprilie 1859, alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Principatelor Unite. Austria şi Imperiul Otoman au recunoscut evenimentul la 25 august/6 septembrie 1859. Austria recunoscuse de facto, la 2/14 mai 1859, dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, printr-o notă scrisă, fiind reluate cu acest prilej legăturile cu cele două guverne româneşti, de la Iaşi şi de la Bucureşti. Recunoaşterea dublei alegeri de către Puterile garante şi Imperiul Otoman a consacrat uniunea personală a celor două Principate, prima etapă spre realizarea deplină a Unirii.
Comisia Centrală de la Focșani
La 10/22 mai 1859 au început, la Focşani, lucrările Comisiei Centrale pentru elaborarea legilor comune celor două Principate Unite, arată AGERPRES. Înfiinţarea Comisiei Centrale pentru alcătuirea legilor de interes comun, precum şi a unei Curţi de Casaţie comune pentru cele două Principate, cu sediul la Focşani, fusese stabilită prin Convenţia de la Paris din 1858. Numărul membrilor Comisiei Centrale pentru elaborarea legilor comune era de 16, opt munteni şi opt moldoveni, jumătate dintre aceştia aleşi de către Camerele respective, jumătate numiţi de domnitor. Pentru imprimarea diferitelor proiecte de legi, Comisia Centrală avea tipografia ei, la Focşani.
În mesajul de deschidere a lucrărilor, domnitorul Alexandru Ioan Cuza enumera legile de care avea să se ocupe Comisia Centrală în primul rând, apoi legea care să reglementeze relaţiile ”între cultivatori şi proprietarii pământului”, precum şi legea Curţii de Casaţie, se arată în lucrarea sa ”Viaţa şi opera lui Cuza Vodă”, autor Constantin C. Giurescu (Editura Ştiinţifică, Bucureşti, l966).
În primele două sesiuni, Comisia Centrală de la Focşani a alcătuit un proiect de Constituţie şi un proiect de lege rurală. Proiectul de lege rurală nu rezolva chestiunea agrară, neţinând seamă de revendicările ţărănimii. Niciunul din cele două proiecte nu a devenit lege, opunându-se atât elementele progresiste din Camere, cât şi însuşi domnitorul Alexandru Ioan Cuza. O realizare a Comisiei Centrale a fost proiectul de lege al Curţii de Casaţie. Comisia Centrală de la Focşani a funcţionat până la realizarea Unirii depline, când s-a desfiinţat.
Moș Ion Roată, trimis în lanţuri acasă după ce a cerut pământ
Moş Ion Roată, spune managerul Muzeului Vrancei, Valentin Muscă, este important nu doar pentru Vrancea, ci pentru întreaga Românie, ca un simbol al vremurilor sale. Într-o declarație pentru AGERPRES, Valentin Muscă arată că „înaintea Unirii, după Războiul din Crimeea, statele occidentale au vrut să facă din Ţările Române un stat puternic în faţa expansiunii ruseşti. Şi atunci ne-au susţinut pe noi să ne unim, iar pentru a da acestei uniri un aspect de voinţă a maselor, au venit cu ideea unei consultări populare. Şi pentru a nu întreba doar boierii, pentru a-i convinge pe turci şi pe ruşi că e dorinţa poporului, au invitat în Divanele Ad-hoc şi reprezentanţi ai ţăranilor din judeţele Moldovei şi Munteniei. În acest context a ajuns Ion Roată, clăcaş pe moşia Câmpuri, moşia unui boier din Focşani, deci nu un ţăran liber, în Divanul Ad-hoc. Şi l-au chemat la Iaşi, împreună cu ceilalţi reprezentanţi, l-au îmbrăcat, l-au aranjat şi cel mai probabil i s-a sugerat ce să spună. Moş Ion Roată a înţeles ce i s-a explicat şi a făcut partea sa.
Dar ce este cu adevărat spectaculos este ceea ce s-a întâmplat mai apoi la Iaşi. A fost votată Unirea celor două Ţări române, dar la Iaşi s-au întâlnit ţăranii din toate judeţele şi au avut ocazia să vorbească unii cu alţii, să se descopere, să afle, pentru că vă imaginaţi că acum 150 de ani nu erau mijloace de comunicare performante, să afle că problemele lor erau aceleaşi. Şi pentru ţăranii din Putna, şi pentru cei din Botoşani, din Tutova sau alte ţinuturi ale Moldovei. Iar după ce au votat Unirea şi dregătorii i-au trimis acasă, ţăranii nu au vrut să plece din Iaşi şi au organizat chiar un fel de acţiune civică pentru a-şi cere drepturile. Ce voiau ei? Voiau pământ. Astfel încât aceşti ţărani au fost arestaţi şi trimişi cu jandarmi, în lanţuri, în judeţele lor. Ion Roată a fost dat în primire ispravnicului de judeţ şi mai apoi trimis la Câmpuri şi eliberat numai după ce i s-a pus în vedere să nu se mai revolte. Practic, oamenii puternici ai vremii l-au folosit, dar când acesta şi-a cerut drepturile sociale, când a cerut pământ, i-au spus că nu e momentul pentru acest lucru. Acestea sunt lucruri care se cunosc mai puţin. Comuniştii au făcut din Moş Ion Roată o conştiinţă socială, dar imaginaţi-vă că ţăranii trăiau rău şi înaintea de unire, au trăit rău şi după”.
Ion roată, scrie AGERPRES, „este eliberat pe încrederea localnicilor din Câmpuri, cărora li se cerea să garanteze că ‘numitu nu se va mai abate la urmări stricătoare liniştii’. Se cerea, de asemenea, să fie sub supraveghere poliţienească şi, dacă mai face agitaţie contra ordinii de stat, să fie arestat. La 1859, după unirea din 24 ianuarie, Moş Ion Roată a fost chemat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, în noaptea de 5 spre 6 februarie, în casele lui Ştefan Dăscălescu din Focşani, pentru a se sfătui cu acesta în privinţa răzeşilor. (…) După Războiul de Independenţă, Moş Ion Roată este decorat cu ‘Steaua României’. Până la sfârşitul vieţii trăieşte însă în sărăcie”, aflăm din ”Monografia comunei Câmpuri”.
Bucureşti, proclamat capitala noului stat
La 22 noiembrie/4 decembrie 1861, Poarta a emis „Firmanul de organizare administrativă a Moldovei şi Valahiei”, prin care se admitea unirea administrativă şi politică a Principatelor, fapt care presupunea o serie de măsuri importante, între care: reunirea ministerelor de la Iaşi şi Bucureşti într-un singur guvern şi a Adunărilor elective într-una singură; suspendarea activităţii Comisiei Centrale de la Focşani; instituirea în fiecare principat a câte unui consiliul provincial, ce urma să fie consultat asupra tuturor legilor şi regulamentelor de interes local, potrivit sursei amintite mai sus.
Primul guvern unitar al României, condus de Barbu Catargiu, a fost format la 22 ianuarie/3 februarie 1862. A urmat deschiderea la Bucureşti, la 24 ianuarie/5 februarie 1862, a primului Parlament al României. Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a proclamat, în mod solemn, în faţa Adunărilor elective ale Moldovei şi Ţării Româneşti reunite în şedinţă comună, „Unirea definitivă a Principatelor”, iar oraşul Bucureşti a fost proclamat capitala noului stat, arată lucrarea „Istoria României în date” (Editura Enciclopedică, 2003).
Fotografie de la manifestările din Focșani, 24 Ianuarie 2019, dedicate Unirii Principatelor
