Cartelurile latino-americane aduc violenţă în Europa. Continentul a fost lovit de un „tsunami” de cocaină

0
622

„Şaptezeci de euro pentru unul, 120 pentru două”, a spus dealerul de cocaină în timp ce tânăra femeie îi deschidea uşa în cartierul parizian chic de pe malul stâng al Senei. „Sunt la fel ca toţi curierii care aleargă prin Paris transportând mâncare sau cumpărături”, a spus el zâmbind. „Primesc comenzi şi le livrez”. Să cumperi cocaină în cele mai mari oraşe europene a devenit la fel de uşor ca atunci când comanzi pizza, comentează AFP într-un articol publicat joi pe platforma media EDNH. La aproximativ 20 de minute după ce plasezi o comandă pe WhatsApp sau Signal, un dealer ajunge la uşa ta. „Consumatorii preferă să acceseze platforma şi să aibă drogurile livrate de cineva care arată ca un curier Deliveroo” (companie de livrări pariziană gen Glovo n.r), a declarat comisarul de poliţie Virginie Lahaye, şefa echipei antidrog din Paris. „Este mult mai uşor decât să trebuiască să te duci în nu ştiu ce loc rău-famat din suburbii”.

Lovituri, tortură, răpiri

Aproximativ 3,5 milioane de europeni au consumat cocaină în 2021, conform Observatorului European pentru Droguri şi Toxicomanie (EMCDDA) (EMCDDA) – de patru ori mai mulţi decât în urmă cu 20 de ani.

Continentul a fost lovit de un „tsunami” de cocaină, a declarat şeful poliţiei federale belgiene Eric Snoeck, cu 240 de tone confiscate în 2021, conform Europol, de aproape cinci ori mai mult decât în urmă cu 10 ani.

Europa a devenit una dintre cele mai profitabile pieţe pentru marile carteluri de droguri, care nu au ezitat să se folosească de corupţie şi violenţă extremă, instrumente pe care le-au folosit atât de eficient în America de Sud.

„Răpiri, tortură şi lovituri: sunt atât de mulţi bani la mijloc încât organizaţiile criminale au importat metodele cartelurilor şi de această parte a Atlanticului”, a declarat Stephanie Cherbonnier din cadrul biroului anti-drog francez. Marile porturi din nordul Europei, cum sunt Anvers (Antwerp) şi Rotterdam, au fost atât de lovite de violenţa legată de traficul de droguri încât chiar democraţia a fost ameninţată, bandele îndrăznind să comploteze pentru răpirea ministrului belgian al justiţiei.

Cu ciocniri armate pe străzile din Anvers, ţara ar putea fi văzută în curând ca un „narco-stat”, a avertizat procurorul-şef din Bruxelles, Johan Delmulle. Cocaina care inundă Europa îşi începe călătoria de pe platourile alpine din Bolivia, Columbia şi Peru, unde sunt crescute frunzele de coca din care este extras drogul. La Catatumbo, în nord-estul Columbiei, Jose del Carmen Abril se bazează pe coca pentru a-şi hrăni cei opt copii. „Coca… a luat locul guvernului care nu a fost niciodată foarte prezent pe aici”, a declarat bărbatul în vârstă de 53 de ani. „Ne-a ajutat să construim şcoli, spitale, drumuri şi case”.

Într-o ţară în care mulţi câştigă cel mult 7 dolari (6,5 euro) pe zi, un cultivator de coca poate câştiga de cinci ori mai mult. Însă Del Carmen Abril se supără dacă este numit „un narco”, spunând că fermierii ca el „nu câştigă nici măcar salariul minim”. În pofida miliardelor cheltuite de-a lungul deceniilor de Washington şi de Bogota în aşa-numitul „război împotriva drogurilor”, ţăranii continuă să cultive din ce în ce mai multă coca, recoltele fiind cu 14% mai mari în 2021, fiind atinsă cantitatea record de 1.400 de tone, conform ONU.

Cartelurile mexicane

„Chimiştii” amestecă frunzele tăiate cu petrol, lime, ciment şi sulfat de amoniu pentru a obţine o pastă albă ce este apoi transformată în pudră în laboratoarele de droguri. La Catatumbo această pastă se vinde pentru 370 de dolari kilogramul. Odată ce va fi amestecată cu un cocktail de acizi şi solvenţi va deveni „coke”, cu o valoare de peste 1.000 de dolari pe kilogram.

Columbia furnizează două treimi din totalul cocainei din lume. Dar prăbuşirea cartelurilor Cali şi Medellin din anii ’90, precum şi acordul de pace semnat în 2016 cu gherilele marxiste FARC, au răsturnat complet această afacere. Dacă odinioară erau nişte simpli intermediari, cartelurile mexicane au preluat de atunci controlul aproape complet al pieţei, de la finanţarea producţiei până la supravegherea traficului propriu-zis. Cartelurile Sinaloa şi Jalisco au fost la început concentrate asupra pieţei lor „naturale”, SUA, dar apoi şi-au mutat interesul asupra Europei, unde consumul de cocaină a explodat.

Europol estimează că piaţa europeană de cocaină valorează în prezent între 7,6 şi 10,5 miliarde de euro, la preţul străzii. „Piaţa americană este saturată iar în Europa cocaina se vinde la un preţ cu 50% până la 100% mai ridicat”, a declarat şeful unităţii de informaţii a vămilor franceze, Florian Colas. „Alte avantaje pentru traficanţi sunt pedepsele cu închisoarea mai puţin descurajatoare şi multiplele opţiuni logistice”. Cea mai mare parte a cocainei care traversează Atlanticul este transportată în containere, ascunsă în cadrul unor transporturi perfect legale de banane, zahăr sau conserve alimentare. Restul vine pe calea aerului, ascunsă în bagajele sau în stomacele aşa-numiţilor „cărăuşi” de droguri. O parte din droguri vine chiar pe mare, la bordul unor submersibile controlate prin telecomandă, aşa cum a fost cea capturată în iulie de poliţia spaniolă. Cartelurile mexicane şi-au stabilit capul de pod european pe Costa del Sol, în Spania, la începutul anilor 2000, într-o zonă ce era deja principalul nod pentru transportul canabisului marocan.

Mafiile europene

Dar arestarea mai multor contrabandişti importanţi şi, mai ales, explozia traficului maritim i-au convins să redirecţioneze contrabanda prin porturile gigantice de containere din nordul Europei, precum Anvers, Hamburg, Le Havre şi Rotterdam. „Unele încărcături trec prin porturile din Caraibe” în drumul lor dinspre America de Sud, în timp ce altele „trec prin Balcani sau Africa de Vest înainte de a intra în Europa”, a declarat Corinne Cleostrate, director adjunct al vămilor franceze. Traficanţii urmează un „plan de afaceri” bine pus la punct, cartelurile mexicane vânzând către grupări criminale multinaţionale europene, uneori prin intermediari care împart încărcăturile pentru a repartiza costurile şi riscurile. Unele dintre „grupurile de infractori (care fac parte din aceste afaceri) pot fi concurente”, a spus Cherbonnier. „Dar ele pot încheia şi alianţe pentru a-şi concentra forţele şi a-şi folosi cunoştinţele să introducă drogurile”.

Mafia marocană „Mocro” din Belgia şi Ţările de Jos, mafiile albaneze, sârbe sau kosovare şi ‘Ndrangheta calabreză îşi împart piaţa conform cu teritoriile pe care le deţin şi cu specialităţile de care dispun. Ei însă pilotează drogurile prin porturi folosind infractori locali, cu o diviziune strictă a rolurilor. Un kilogram de cocaină cumpărat cu 1.000 de dolari în America de Sud poate fi vândut pentru 35.000 de euro (37.600 dolari) în Europa. Odată ce cocaina pură este scoasă din port şi este înjumătăţită folosind alte substanţe, va putea fi vândută către clienţi la preţul de 70 de euro gramul, valoarea sa crescând de aproape 100 de ori până ajunge pe stradă.

Astfel de profituri enorme permit alocarea de fonduri uriaşe pentru cumpărarea muncitorilor portuari, a agenţilor de transport, a camionagiilor şi uneori a ofiţerilor vamali şi de poliţie pentru a putea scoate cocaina din porturi. Câţiva muncitori portuari francezi au fost condamnaţi la închisoare pentru că lucrau pentru traficanţii de droguri la Le Havre. Conform poliţiei, unii dintre ei au fost forţaţi să-i ajute pe traficanţi. Unul dintre ei i-a descris avocatului cum a fost atras în această cursă. „Înainte reuşeam să fac 200 – 300 de euro pe lună din vânzarea de parfumuri sau de cartuşe de ţigări (furate). Într-o zi un tip m-a rugat să-i scot nişte genţi (din port) şi mi-a oferit 1.000 de euro de geantă”, a povestit el. Grupările infracţionale sunt gata să plătească până la 100.000 de euro pentru a scoate un container din (portul) Le Havre, unde „nu putem verifica decât 1% din containere pentru că nu avem resursele pentru a verifica mai multe”, conform declaraţiilor unui ofiţer vamal.

Jurnalist asasinat

Unii lucrători portuari sunt plătiţi pentru a autoriza ieşirea containerelor sau pentru a le muta pe cele pline de droguri în afara razei de acţiune a camerelor de supraveghere. Alţii îşi împrumută insignele de securitate bandelor. La Rotterdam, cel mai mare port din Europa, ofiţerii de poliţie şi cei vamali au surprins un grup de pălmaşi locali ai traficanţilor ascunşi într-un „hotel de containere”, cu mâncare şi lenjerie de pat, aşteptând sosirea unui transport de cocaină. Pe lângă faptul că au cumpărat complicitate şi tăcere, sumele uriaşe care au fost câştigate au alimentat violenţa extremă în oraşele portuare din nordul Europei.

Anvers – principala poartă de intrare a drogurilor ilegale în Europa – a înregistrat peste 200 de incidente violente legate de droguri în ultimii cinci ani, iar săptămâna trecută o fetiţă de 11 ani a fost ucisă după ce s-au tras focuri de armă într-o casă din cartierul rezidenţial Merksem. În luna mai, casa unei familii cunoscute ca fiind implicate în traficul de droguri din Deurne, în apropiere, a fost bombardată în timp ce vecinii sărbătoreau o căsătorie în grădina lor.

În Olanda, bandele au mers chiar mai departe. La 6 iulie 2021, celebrul jurnalist de investigaţii Peter R. de Vries a fost împuşcat de mai multe ori într-o parcare subterană, la câteva momente după ce a apărut într-o talk-show de televiziune. El a murit nouă zile mai târziu. Specialist în criminalitate, una dintre sursele sale a fost principalul martor împotriva baronului drogurilor Ridouan Taghi, presupusul şef al „mafiei Mocro”, arestat la Dubai în 2019. „Am trecut la un alt nivel de violenţă în totalitate”, a declarat şeful poliţiei belgiene, Snoeck. „Nu au niciun fel de scrupule în a tortura pe cineva pentru informaţii sau pur şi simplu în a executa pe cineva care nu a respectat un contract… îţi dă fiori pe şira spinării.”

„Peştele cel mare” a fost prins

În 2020, poliţia olandeză a descoperit containere transformate în celule şi camere de tortură, iar anul trecut, spargerea aplicaţiei de mesagerie securizată criptată Sky ECC, folosită de bande, a oferit o perspectivă suplimentară asupra cruzimii lor, cu persoane trecute prin maşina de tocat carne sau executate în direct pe video. Mafia cocainei ar face orice pentru a-şi proteja afacerea. Şi nimeni nu este în siguranţă. În septembrie, poliţia belgiană a descoperit un complot de răpire a ministrului justiţiei din această ţară, iar în Ţările de Jos, prinţesa moştenitoare Amalia şi prim-ministrul Mark Rutte ar fi fost ţinta unor acţiuni la sfârşitul anului trecut. Autorităţile au ripostat dur prin îmbunătăţirea securităţii portuare, prin cooperarea în domeniul informaţiilor şi prin „ţintirea” capilor traficanţilor, ceea ce a dus la capturi record, cu 109,9 tone de cocaină interceptate în Anvers anul trecut.

„Aceasta arată că metodele noastre sunt acum mai eficiente, dar şi că fluxul de droguri este în creştere”, a recunoscut Cleostrate.

Experţii suspectează, în general, că doar o zecime din cocaina trimisă în Europa este confiscată vreodată. Dar Ger Scheringa, care conduce investigaţiile vamale din Rotterdam, a declarat că „automatizarea din ce în ce mai mare a terminalelor de marfă îngreunează situaţia” pentru traficanţi.

Totuşi, ei îşi mută deja transporturile către porturi mai mici şi mai puţin păzite, cum ar fi Montoir-de-Bretagne, în nord-vestul Franţei, unde au fost confiscate peste 600 de kilograme de „cocaină” în 2022. Forţele de poliţie din Europa au înregistrat, de asemenea, succese importante, afirmând că au decapitat „supercartelul” responsabil de contrabanda cu o treime din cocaina continentului, cu 49 de suspecţi reţinuţi în Belgia, Olanda, Franţa, Spania şi, mai ales, în Dubai, unul dintre locurile preferate ale baronilor drogurilor.

Dar în prima linie în Caraibe, ofiţerii vamali francezi din Martinica, care monitorizează navele care se îndreaptă spre nord din America de Sud, sunt departe de a fi mulţumiţi. „Traficanţii ne cunosc metodele… facem tot ce putem, dar trebuie să recunoaşteţi că nu-i putem prinde pe toţi”, a recunoscut Jean-Charles Metivier, şeful vămii de pe insulă. „Suntem adesea cu un pas în urmă”. Între timp, la Paris, afacerile şi concurenţa sunt în floare. „Vânzare fulger!”, anunţă un mesaj trimis de un comerciant pe WhatsApp. „Cincizeci de euro gramul”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here