Astăzi vom afla povestea salvatorului montan Marius Adrian Coviltir, șef formație în cadrul Serviciului Public Județean Salvamont Vrancea. Așa cum el ne-a ajutat să descoperim câteva dintre frumusețile Munților Vrancei în decursul ultimilor ani, așa am vrut și noi să aflăm cum a ajuns Adrian Coviltir salvatorul montan din prezent. Am aflat că a avut parte de o venire pe lume nu tocmai ușoară, dat fiind faptul că mama lui, Florica Coviltir, a avut nevoie de transportarea urgentă la maternitate pe o vreme vitregă, așa cum este relatat într-un articol de ziar pe care Adrian Coviltir îl păstrează acasă.
Mama i-a fost alături de la primele secunde de viață, și tot mama i-a insuflat dragostea de munte. „Am început să merg pe munte împreună cu mama din 1980, în general în Munții Bucegi, Piatra Mare și Baiului. După 1990 am continuat alături de mama dar și prieteni și colegi cu drumeții cam în aceeași zonă, Sinaia-Bușteni-Predeal‟, spune vrânceanul. După o copilărie petrecută alături de mama și bunicii materni la Bălești, la vârsta de 14 ani Adrian Coviltir a venit la Focșani, urmând cursurile Colegiului Național „Al. I. Cuza‟, profil Matematică-Fizică. Fiind profesoară de matematică, mama l-a ajutat pe Adrian Coviltir să se îndrepte către acest profil, recunoscând la rândul său că a fost atras de științele exacte.
De la copilul care se plimba cu mama pe munte, la salvator montan
Cu toate că mersul pe munte devenise de mult un stil de viață, proaspătul absolvent de liceu, Adrian Coviltir, nu s-a gândit la o carieră în domeniul salvării montane. La vârsta de 18 ani și-a deschis propria afacere și a continuat studiile în domeniul Turismului și Comerțului în cadrul Universității „Dimitrie Cantemir‟ București. Nu este singura facultate absolvită, pentru că au urmat apoi și alte studii universitare în cadrul Institutului Agronomic București în domeniul Agriculturii și Alimentației. Câțiva ani mai târziu însă, destinul avea să-i poate pașii spre cariera predestinată, și anume cea de salvator montan.
În timpul drumețiilor cu mama pe munte, Adrian Coviltir a văzut pentru prima dată salvatorii montani care i se păreau „oameni excepționali‟. Copilul de atunci nu avea să știe că viața îi va pregăti poate una dintre cele mai frumoase surprize: cariera de salvator montan. „Nici nu m-am gândit vreodată că o să ajung într-un astfel de domeniu, dar îmi plăcea foarte mult‟, recunoaște el. „Din 2007 am început o nouă etapă complet diferită alături de iubitori de munte din toată țara prin intermediul portalului carpati.org. Am început să fac alpinism și schi. Din 2008 fac parte din Asociația Montană Carpați, iar din 2014 sunt vicepreședinte. În 2010 l-am cunoscut pe Ciprian Lolu, salvator montan, instructor și director al Școlii Naționale Salvamont. Așa am început să cunosc mai bine meseria de salvator montan, trecând de la o etapă admirativă din timpul copilăriei, la una activă, implicată și asumată la maturitate. În 2010 se înființează S.P.J. Salvamont Vrancea, iar în 2011 devin salvator voluntar aspirant în cadrul acestuia‟, spune Adrian Coviltir.
Așa cum mama l-a ajutat să descopere muntele, la rândul său, Adrian Coviltir i-a insuflat această pasiune fiicei sale. Cu toate acestea, spune că nu este „foarte relaxat în a o încuraja în privința acestei pasiuni, pentru că mersul pe munte are un grad de risc care nu poate fi controlat‟.
Trăsăturile unui bun salvator montan
În spatele misiunilor de salvare montană se ascunde o muncă titanică depusă de oameni dispuși să stea în frig, ploaie, vânt, ninsoare, îndurând totodată multe ore nedormite. Nu este deloc ușor, însă toate acestea devin mărunte în fața satisfacției de a reuși să salvezi o viață. De ce ai nevoie pentru a deveni un bun salvator montan? „În primul rând trebuie să existe o pasiune. Mai apoi, trebuie să existe o perioadă în care persoana respectivă să vină alături de o echipă și timp de 2 ani să fie salvator montan aspirant-voluntar. Asta înseamnă că timp de 2 ani trebuie să parcurgă niște stagii de pregătire în centre de pregătire locală care să permită dobândirea de cunoștințe, atât pentru deplasarea în teren variat individual, cât și cunoștințe ce țin strict de salvarea montană, vorbind aici de lucrul în echipă‟, explică Adrian Coviltir. Un salvator montan profesionist are nevoie de o pregătire continuă, astfel că în fiecare an are loc o evaluare cu instructori din Școala Națională Salvamont, unde salvatorilor montani le sunt prezentate și tehnicile, dispozitivele și procedeele noi, astfel încât să fie mereu la curent cu noutățile din domeniu.
Un bun salvator montan trebuie să știe să schieze – atât pe pârtie, cât și în zone neamenajate, să știe să se cațere și să conștientizeze că salvarea montană este strâns legată de munca în echipă. Adrian Coviltir a fost mai întâi salvator montan voluntar, iar din 2017, când s-au scos posturi la concurs în cadrul Salvamont Vrancea, a devenit salvator montan angajat. „Am condus formația Salvamont Vrancea peste 10 ani. Din 2017 sunt salvator montan angajat, alături de alți 9 salvatori, fiind ales de către aceștia șef de formație. Din 2017 susțin un curs de orientare și localizare folosind GPS-ul în cadrul Școlii Naționale Salvamont.
În cadrul Asociației Montane Carpați, pe parcursul a 14 ani, am participat în calitate de voluntar și/ sau coordonator de voluntari, la peste 50 de proiecte și acțiuni. Acestea au vizat reabilitarea infrastructurii montane, educația montană, ateliere cu specific montan, inclusiv cursuri de prim ajutor și salvare montană. Am coordonat acțiunea de refacere a infrastructurii turistice montane din Munții Vrancei în perioada 2011-2013, acoperind peste 250 km. de traseu turistic. Am condus acțiunile de trasare și marcare a traseelor europene E3 și E8, prezente în România pe mai bine de 3.000 de km‟, povestește salvatorul montan.
Misiuni de salvare, informare și protejare
Când vorbește despre munca lui, n-ai cum să nu-ți dai seama că ai în față un profesionist care, în pofida greutății sarcinilor care-i apasă uneori pe umeri, găsește întotdeauna energia de a continua să facă lucruri bune pentru munte și pentru comunitate. De-a lungul timpului, Adrian Coviltir a participat la multe acțiuni de salvare. Una dintre cele mai solicitante misiuni de salvare din Vrancea ultimilor ani poate fi considerată cea de anul trecut, când un grup de 12 persoane a fost surprins de o viitură puternică în mijlocul râului Zăbala.
Misiunea este un exemplu al muncii în echipă, depusă de toate structurile de salvare din județ, și una dintre misiunile de care Adrian Coviltir își va aduce aminte multă vreme de acum încolo. „A fost o situație excețională cu riscuri foarte mari. Lucrurile erau complet scăpate de sub control. Vorbim despre o zonă în care ploua de mai bine de 24 de ore și unde ne-am confruntat cu alunecări de teren‟, povestește Adrian Coviltir.
Una dintre regulile principale ale mersului pe munte este echiparea corespunzătoare. Ei bine, există turiști care se încăpățânează să nu înțeleagă importanța unei încălțări adecvate muntelui, și care ajung fie să se accidenteze, fie să nu mai poate continua traseul, având nevoie de intervenția promptă a salvatorilor montani. Din păcate însă sunt și situații în care salvatorii montani nu mai pot face nimic. „În urmă cu 2 sau 3 ani, probabil pe fondul neatenției, o persoană a căzut în cascada Putnei. A fost nevoie de intervenția noastră și a scafandrilor ISU Vrancea, însă, din păcate, persoana nu a supraviețuit‟, mai spune șeful formației Salvamont Vrancea.
Dacă până la vârsta de 20 de ani, pentru Adrian Coviltir mersul pe munte însemna relaxare, acum „din ce în ce mai des, ieșirile în natură presupun observația altor fenomene. Suntem atenți la oamenii din jurul nostru, încercăm să creăm un mediu cât mai sigur pe munte și să preîntâmpinăm astfel accidentele pe munte‟. „Colegilor vreau să le mulțumec pentru că au format o echipă. Nu există salvare montană individuală, iar ei au înțeles acest lucru. Sunt niște profesioniști și sunt foarte mulțumit și mândru de echipa pe care o conduc‟, adaugă Adrian Coviltir.
